Dor de Cristi…

Imi e destul de greu sa scriu asta si cred ca voi fi destul de scurt de teama de a nu face vreo gafa, pentru ca dispozitia sau inspiratia nu sunt cele mai bune.

Sambata, 8 aprilie 2017, Invictus Romania a organizat un mini-cros in memoria celui care a fost Cristian Vasilica, pilot militar, poet, actor, om si prieten, nu stiu daca in aceasta ordine.

Ok, trebuie s-o spun. Ma asteptam sa fie mult mai multa lume si aici tind sa o iau personal pentru ca simt ca am facut prea putin pentru a arata cine e, ma rog, a fost, Cristian Vasilica si de ce ar trebui ca toti cei cu aviatia in sange sa il comemoreze. Dar promit sa rectific asta pe viitor.

Partea buna este ca cei putini care au fost la eveniment au fost din convingere si pentru ca, intr-un fel sau altul, l-au cunoscut si il pretuiesc.

As vrea sa spun ca am fost prieteni buni, ca ne sunam si ca vorbeam vrute si nevrute. Adevarul e ca m-am intersectat cu el numai in cadrul diferitelor airshow-urilor, acolo unde era prezent fie in calitate de reprezentant al Fortelor Aeriene, fie in cea de entuziast al aviatiei.

De fiecare data, in cadrul discutiilor mai ample sau, dimpotriva, destul de scurte, mi-a lasat aceeasi impresie de profesionist desavarsit si, mai ales, de om foarte pasionat de ceea ce face. Si absolut de fiecare data cand am avut vreo intrebare sau vreo rugaminte a facut tot posibilul sa ma ajute desi, repet, nu eram prieteni apropiati, ci mai mult cunoscuti.

E surprinzator sa iti lipseasca atat de tare un om cu care nu ai avut o relatie foarte stransa, insa iata ca se intampla si de aceea citesti acest material prost si usor incoerent. Si de asta imi e ciuda, pentru ca el merita mult mai mult decat pot sa dau eu in momentul de fata. Cu toate astea, simt ca daca nu scriu ceva, oricat ar fi de prost, ii tradez cumva memoria, ceea ce e chiar mai rau.

La multi ani, Cristi, la multi ani in memoria noastra, a celor care am avut norocul sa te cunoastem, la multi ani in memoria celor care nu te vor fi cunoscut niciodata in persoana, dar care iti vor transmite acolo unde esti macar un gand bun si prin intermediul nostru. Si sper ca la un moment dat sa pot sa scriu ceva pe masura ta.

Si ca sa inchei cu ceva cu adevarat bun, asa scria Cristian Vasilica…

DUS

Plimbam fragilul eleron
Cu gândurile duse-aiurea…
Mă-nfing în pas cu ton!
Mai știu eu pe unde-i firea?

Plecat în zori, ajuns la prânz,
Mă bate soarele-n zig-zag
Când hohotesc pe câte-un mânz
Cu tunetul ce după mine-l trag.

Mă dau în sus, mă dau în jos,
Cu ochii fugărind câmpii și munți.
Rotoru-mi mișună de tors
Într-o spirală către alte punți.

1
Leave a Reply

avatar
1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
1 Comment authors
Mihai T. Recent comment authors

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  Subscribe  
newest oldest most voted
Notify of
Mihai T.
Guest
Mihai T.

S-a intamplat anul trecut, pe la inceput de Octombrie.
Dumnezeu sa il odihneasca cu dreptii iar noi, care inca ne regasim pe planeta Pamant sa avem grija cu pancreatitele! RIP Cristian Vasilica.