Home » Aviatie militara, featured, headline

Acei oameni minunati si masinariile lor zburatoare

7 September 2012 No Comment

Exista undeva, in vasta campie a Baraganului, un loc absolut fabulos, un loc in care o mana de oameni extraordinari reusesc sa practice o meserie superba, care ne vizeaza pe noi toti, in conditii mai mult decat dificile, criza financiara care bantuie pe glob parand ca a lovit mai puternic acolo.

Flotila 86 Aeriana este una dintre cele doua unitati ale Fortelor Aeriene Romane dotata cu avioane de vanatoare supersonice ce au ca principala misiune protejarea spatiului aerian al tarii 24 de ore pe zi.

Ca sa ajungi pe aerodromul de la Borcea trebuie sa fii gata de o mica aventura. Baza este situata in apropierea orasului Fetesti, insa la o distanta suficienta pentru ca oamenii de acolo sa isi faca treaba in liniste, departe de tumultul citadin.

Este o izolare oarecum necesara, tinand cont de activitatea specifica din cadrul flotilei, insa una obositoare pentru militari, majoritatea locuind in orasele apropiate, Fetesti si Slobozia.

Am ajuns la Borcea in jurul pranzului, atunci cand activitatea operationala tinde catre maxim, mai ales ca se anunta o zi lunga, cu multe zboruri, care se vor intinde pana tarziu in noapte. Primul contact cu baza a reprezentat si prima surpriza. Oamenii sunt atat de deschisi, atat de dornici de a interactiona, de a arata poate ca nu sunt o casta aparte, neaccesibila.

Prima activitate la care am asistat pe aerodrom a fost briefingul pilotilor programati la zbor. In acest caz, a fost vorba de un scenariu de lupta destul de complex si real pe care aviatorii trebuiau sa il respecte. A urmat al doilea moment de surprindere, intrucat majoritatea briefingului a fost tinuta in limba engleza! Suntem stat membru NATO, avem una dintre cele mai apreciate Forte Aeriene, in ciuda dotarii extrem de slabe, astfel ca exersam cu fiecare ocazie.

Odata terminat briefingul, pilotii s-au indreptat catre celula de alarma, pentru echipare, mergand apoi spre avioane. Inainte de inceperea oricarei zile de zbor, decoleaza un singur avion, asa numita “sonda meteo”. Sonda este primul avion care se ridica in aer de pe aerodrom, iar dupa aterizare se organizeaza un alt briefing, langa aparatele de zbor, in care pilotii sunt informati cu privire la starea actuala a vremii.

In momentul in care briefingul se termina, pilotii se indreapta catre avioane, acestea sunt pornite, se fac ultimele verificari si incepe, cu adevarat, ziua de zbor. Urmeaza o sarabanda de decolari si aterizari intinse pe parcursul mai multor ore, timp in care se pune in practica scenariul anuntat la briefing.

Aici este momentul unei prime pauze, pentru ca sunt, poate, multi care se intreaba de ce este nevoie ca pilotii militari sa zboare atunci cand nu exista o situatie care sa impuna acest lucru. Nu sunt putine vocile care sustin ca aviatia militara consuma resurse, de multe ori fara sa fie nevoie.

Pentru a explica acest aspect, revin la misiunea principala a flotilei – protejarea spatiului aerian al Romaniei. Ce inseamna lucrul asta? Inseamna ca orice amenintare la adresa tarii care vine din aer, indiferent de natura ei (fie ca vorbim de avioane civile deturnate dupa modelul 11 septembrie, fie ca vorbim de o agresiune straina), va fi intampinata de acei baieti de la Borcea!

Dar pentru ca ei sa poate apara cu succes spatiul nostru aerian, de cele mai multe ori suplinind chiar deficientele de ordin tehnic, au nevoie de antrenament. Iar antrenamentul nu se poate obtine decat zburand, exersand, perfectionand. Alta cale nu exista.

“Se zboara. Nu atat cat avem nevoie, insa incercam sa profitam de fiecare secunda pe care o petrecem in aer pentru exersa si a ne perfectiona.”

Dupa zbor urmeaza dezechiparea, tot la celula de alarma, urmata de debriefing. In zilele in care nu sunt programate zboruri, se face pregatire teoretica, se analizeaza evolutiile din exercitii, toate fiind inregistrate, se corecteaza si tot asa.

Oameni si OAMENI

Oamenii de la Borcea sunt, intr-adevar, speciali. Fie ca sunt acolo de zeci de ani, fie ca sunt tineri locotenenti inca stingheri printre “veterani”, absolut toti sunt extraordinari. Am avut sansa de a discuta cu multi dintre ei, nefiind macar unul care sa imi spuna ca nu doreste acest lucru sau ca nu are timp, fiind totusi o zi extrem de plina pe aerodrom.

Au fost discutii relaxate, amicale as indrazni, in cadrul carora am aflat cat de frumoasa, dar si cat de grea este viata de pilot militar de supersonic.

Trebuie mentionat faptul ca toti cei care zboara la Borcea fac acest lucru din pasiune. Nici nu cred ca ar rezista altfel, in mijlocul campului, luptandu-se cu canicula pe timp de vara, cu gerul naprasnic iarna, izolare, distanta etc. De fapt, un pilot militar este un amestec de pasiune pentru zbor, de datorie fata de tara, de disciplina militara si, nu in ultimul rand, de caracter deosebit.

Pe langa piloti, mai sunt tehnicienii, cei care fac avioanele ilogic de vechi sa functioneze inca, si sa functioneze foarte bine. Tehnicianul este cel care suporta mai direct vitregiile vremii de Baragan, el stand mai tot timpul afara, fie avand grija de avion, fie asteptandu-l sa revina la sol pentru a-l lua in primire ca pe un adevarat membru al familiei.

Daca Flotila 86 este definita de ceva, acel ceva este, fara indoiala, omul. Omul care sfinteste, intr-adevar, locul. Incepand cu comandantul, comandorul Valentin Deditoiu, continuand cu veterani, piloti de exceptie care formeaza noua generatie, asa cum sunt “Motanu”, “Gica”, “Pati”, “Vrabie”, “Buru”, si ajungand pana la tinerii locotenenti care parca abia au iesit de pe portile Academiei si care incearca, in ciuda limitarii drastice a orelor de zbor, sa preia din experienta celor “vechi”.

“Ma uit la astia mici, la locotenenti… numai pasiunea ii tine inca aici, la cat zboara ei.”

Problemele, caci exista si ele, sunt mari la Borcea. Marea lor majoritate tin de bani si de resurse. Aviatorii nostri au nevoie aproape disperata de avioane noi. Cele aflate acum in dotare, MiG 21 LanceR, isi fac inca treaba, insa au ajuns la capatul resursei. Chiar si asa s-a “tras” si se “trage” de ele pana la limita, tehnicienii fiind adevarati magicieni la acest capitol.

Totusi, fiecare lucru are o limita, iar MiG-urile sunt foarte aproape de a si-o atinge pe a lor. Astfel, este absolut necesara o accelerare a procesului de achizitie a noului avion.

“Astept avionul asta nou. Sa fie oricare, nu exista preferinte, numai sa ne permita sa ne facem meseria.”

Spuneam, la inceput, ca aerodromul de la Borcea este un loc fabulos. Este mai mult decat atat, iar vizita pe care am facut acolo mi-a intarit aceasta convingere. Dincolo de acest aspect, Borcea, ca si Campia Turzii, sunt doua baze de care Romania si romanii au nevoie, inainte de toate. Avem nevoie ca acei oameni sa stea in camp, departe de orase, sa isi riste viata la fiecare decolare, sa invete si sa se perfectioneze.

Ziare.com

Leave a comment!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.