Home » Aviatie militara, featured, headline

Dorul

20 April 2016 No Comment

Foto: Cartula

Foto: Cartula

20 aprilie 2016 a venit pe nesimtite. Prins cu probleme personale si profesionale, profesionale si personale, m-am trezit dimineata pentru a constata sec ca e 20 aprilie. Abia dupa cateva click-uri, ritual obligatoriu pentru orice vietuitor al societatii moderne, am realizat ca e 20 APRILIE. E ciudat cum problemele cotidiene te fura si te fac sa pierzi din vedere esentialul, lucrurile importante, care te marcheaza pe viata si care te schimba defnitiv.

20 aprilie 2016 a venit violent. A venit cu o furtuna cum n-am mai trait pana acum. Adica in cele trei decenii de viata am cam vazut cam toate tipurile de furtuni posibile, dar asta a fost altceva. A fost altceva pentru ca a inceput cu fulgere care au luminat totul de parca era ziua afara, asta in miezul noptii, a continuat cu o ploaie nervoasa, in care picaturile de apa erau atat de mari, atat de grele si atat de grabite in drumul lor spre pamant ca pareau bucati de gheata, grindina care ii inspaimanta pe cei care lucreaza pamantul si pe cei care au masini parcate sub cerul liber deopotriva. Si in tot acest vacarm, pe cer se putea vedea destul de clar luna. Pentru unul care crede in semne divine, asta a fost unul destul de evident.

20 aprilie 2016 a inceput de-adevaratelea dupa rasarit, cand nebunia noptii s-a dus si-a ramas doar o ploaie, si ea ciudata, in care alternau perioadele de rapaiala lenesa de toamna cu cele rapizi, de ploaie agitata de vara. Vreme de stat in pat si de contemplat la sensul vietii. Asta daca esti un milionar excentric, pentru ca oamenii obisnuiti merg miercurea la locul de munca.

20 aprilie 2016 m-a gasit dupa-masa in Cimitirul Ghencea-Militar, langa mormantul cu pala albastra si roca in care e sculptat un 21. Pentru al nu mai stiu catelea an incerc sa inteleg. Nu ce s-a intamplat, nu de ce s-a intamplat, ci de ce nu exista o concluzie. Un final. De ce se prefera vorbitul pe la colturi, pe la mese, susoteli si promovarea unor legende care mai de care mai fanteziste si nu ni se ofera un final oficial. Un final care inseamna rezultatul oficial al unei anchete la fel de oficiale.

20 aprilie 2016, zi inceputa si continuata in cel mai pur stil bacovian, m-a prins cu capul descoperit, naiva forma de respect si pretuire, in fata locului de veci al celui care si-a castigat vesnicia inca din timpul vietii pamantene, ud pana la piele, plin de intrebari fara raspuns…

20 aprilie 2016 este un episod din serialul fara sfarsit al aducerii aminte. Si mi-as dori ca atunci cand va aduceti aminte de Doru sa va ganditi si la colegii lui, stiuti sau nestiuti, care formeaza acum Escadrila din Ceruri si care merita un hotarat: Cu respect, domnilor!

Leave a comment!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.