Despre mizeria din Armata Romana s-a mai scris in presa. Ce-i drept, putin, insa aceasta stare de fapt nu mai surprinde pe nimeni si a ajuns chiar sa se defineasca drept normalitate pentru soldatul roman. Din pacate, nici in institutiile de invatamant, oricat de mult as aprecia unele cadre didactice, lucrurile nu sunt diferite, elevii fiind pregatiti de mici pentru „viata de militar”.
Despre mizeriile de la Academia de Aviatie de la Brasov auzisem cate ceva. Pe vechiul blog, in special la articolele legate de admiterea in Academie, destul de multi elevi ai institutiei avertizau, sub protectia anonimatului, asupra conditiilor de studiu. Multa, foarte multa teorie, mult prea putina insa cu aplicare directa in viitoarea meserie, diverse frecusuri, ore de zbor la nivelul genunchiului broastei…
Astazi, ma rog, acum o saptamana, Poetu’, pe blogul personal (care este senzational si pe care il recomand din inima) reda discutia pe care a avut-o cu un amic, cursant al Academiei. Dezvaluirile mi se par infioratoare si, daca el le-a publicat, imi iau libertatea de a le reproduce mai jos, fara a modifica nimic.
„Cum mai e viaţa pe-aici? Ce să-ţi spun, la fel sau poate mai plină de căcaturi ca de obicei. Trăiesc în mijlocul unei prostii crunte, prostie ce ne este demonstrată în fiecare zi cu voioşie, de parcă ar exista un plan ce trebuie musai să fie dus la îndeplinire. Continuăm să nu facem aproape nimic din ceea ce-ar trebui, continuăm să învăţăm căcaturi care nu ne vor folosi la absolut nimic, continuăm să nu ne pregătim pentru a zbura, continuăm să facem prea puţină aviaţie în Academia asta a Forţelor Aeriene, condusă de oameni ce nu ştiu cu ce se mănâncă aviaţia militară sau ce e aia manşă. Continuăm să fim noi, compania de piloţi, ciuca bătăilor, consideraţi cei mai proşti, cei mai umiliţi din tot anul, cei băgaţi în servicii atunci când trebuie să învăţăm pentru examenele de admitere la zbor, cei penalizaţi cu voioşie de către tereştri pentru cele mai stupide motive. De ce?! Pentru că noi suntem piloţi şi trebuie să fim disciplinaţi, trebuie să ştim să facem târâşuri cel mai bine din toată academia. Mă întrebai mai demult dacă suntem trataţi cu ură pentru că noi zburăm. Răspunsul este da, un da categoric, suntem trataţi cu ură pentru că noi suntem piloţi şi ni se aminteşte asta de “n” ori pe zi, de parcă am fi ciumaţi, de parcă a fi pilot este un stigmat, ceva ruşinos şi trebuie să ne căim că nu facem parte din rândurile viitorilor artilerişti, rachetişti şi radiolocatorişti, adică măririle universului, cei care ţin Armata pe umerii lor, cei care ne fac nouă zborul posibil şi e-tâ-câ. Este atâta ură împotriva noastră ce nu-ţi poţi închipui şi suntem văzuţi ca ultimii oameni şi cred că, dac-ar putea, şi mâncare ne-ar da mai puţină – de ce?!, pentru că suntem piloţi, te-ai prins!…
Probabil te gândeşti că sunt răutăcios, că spun cuvintele astea din frustrare, că aş prefera un tratament preferenţial că sunt eu viitor pilot militar, dar să ştii că tot ce se întâmplă aici, în academie, este greu de crezut. Singurele perioade când nu îmi pare rău că mi-am ales drumul ăsta în viaţă sunt lunile când mergem la zbor, când întâlnim la Boboc oameni care vorbesc aceeaşi limbă cu noi, de care ne este drag şi care ne îndrăgesc ca şi cum am fi copiii lor. Oameni care nu ne privesc cu scârbă, de parcă am fi viermi, nu oameni, ci ne tratează cu respectul cuvenit alegerii pe care am făcut-o şi drumului pe care l-am parcurs până aici. Pentru că nu ne-a fost uşor, pentru că a trebuit să muncim mult, să suportăm şi să înghiţim multe.
Când ajungem la Boboc parcă intrăm în altă lume, o lume de basm, te rog să mă crezi! Aici toţi ne răspund la întrebări, aici facem numai aviaţie, adică exact lucrul pentru care am venit în armată, pentru că, crede-mă, n-am venit să învăt la virgulă tactica rachetelor sol-aer, n-am venit să învăţ să arunc grenada fix în nenorocitul ăla cerc, am venit să învăţ să zbor! Punct! Se pune un mult prea mare accent pe chestii conexe, iar ceea ce este mai important, materiile de bază cum ar fi aerodinamică, navigaţie şi meteo, eh, d-astea n-avem parte sau facem un număr rizibil de ore. Dar, în schimb, băgăm tare pe teoria comunicării şi pedagogie, de ni s-a acrit până peste urechi… Totul este cu curu’-n sus, totul e de-a-ndoaselea, iar lucrurile astea se ştiu acolo sus, la nivel înalt, pentru că li s-au raportat când au venit în controale, dar probabil că nu-i interesează sau au altele pe cap şi viitorul aviaţiei militare nu li se pare un subiect demn de luat în seamă… Uneori, mă simt de parcă eu, ca viitor pilot militar, nu interesez pe nimeni, se investesc nişte bani în mine degeaba şi complet aiurea, iar rezultatul acestor investiţii, adică eu, viitorul pilot militar, e pur şi simplu o banală cifră, o statistică de raportat la sfârşit de an fiscal. În mintea lor, probabil că eu nu sunt cel pe mâna căruia se va da un avion de zeci de milioane de euro, nu sunt cel ce va executa misiuni de căutare-salvare, de intervenţie la dezastre sau de transport a infanteriştilor în teatrele de operaţii. Nu se gândesc la nimic decât la propriile lor scaune, iar restul, restul nu contează, dă-i dracu’. I-auzi la ei, mai vor şi ore de zbor!…
Păi stau şi-mi dau pumni în cap că nu-nţeleg cum vor ei să aibă piloţi buni când se alocă cinci, zece ore de zbor PE AN!!!
Mintea mea nu poate să conceapă asta! Oare ei nu-şi dau seama că ne trimit la moarte, că ne sacrifică aiurea?!… Dacă tu, ca pilot, nu te obişnuieşti cu zborul, nu ajungi să cunoşti limitele naturale ale organismului tău, cum ai să supravieţuieşti în aer? Cum ai să supravieţuieşti neprevăzutului şi misiunilor complexe care te sleiesc de puteri? Dacă stai şi nu zbori, nici bani nu vei avea. Cu ce-ţi vei întreţine familia? Desigur, asta de te vei hotărâ să-ţi întemeiezi una, pentru că mie nici prin cap nu-mi trece… Până nu voi vedea o îmbunătăţire a lucrurilor, nu voi îndrăzni să-mi leg destinul de cel al unei fete. Ce să fac, să-i distrug viaţa?!… Să nu-i pot oferi ce-are nevoie? Te rog să mă crezi că în acest moment n-am niciun plan de viitor! Nu m-am gândit ce aş vrea să zbor, nu m-am gândit unde aş vrea s-ajung, nimic, absolut nimic! Oricum, situaţia e generalizată, aşa că nu e bine nici la aviaţia de vânătoare, nici la elicoptere, nici la transport. Desigur, aste e valabil pentru un pilot tânăr şi lipsit de experienţă. În noi nu vrea nimeni să investească. Aşa că la ce bun să-mi fac planuri?! Oricum, de zburat n-am să zbor.
Să ştii că am observat că sunt unii, piloţi tineri care-au terminat acum, pe care nu prea-i deranjează că nu zboară! Sună ciudat, nu?! Da, să ştii! Adică, pur şi simplu sunt resemnaţi. Ştiu că n-au alocate ore de zbor, mai dau pe la simulator, mai merg la studiu, apoi… de voie! Trăiesc din banii părinţilor, desigur, cei care au părinţi sus-puşi… Şi uite-aşa le trece tinereţea, viaţa, aşteptând să zboare… Crede-mă, eu nu vreau asta pentru mine. Nu, categoric nu! Eu vreau să zbor, vreau să fac ceva cu viaţa mea, vreau să realizez ceva. Vreau să ajung ceva, adică vreau să fac ceva pentru mine, să fiu bun în ceea ce fac, cât mai bun posibil, cât îmi permit mie puterile fizice, intelectul şi psihicul. Aaaa… să nu crezi că vreau să las ceva în urma mea, pentru popor şi e-tâ-că. Nu, poporul român nu merită! Poporul român este prea ocupat să-şi mestece micii şi să-şi bea berile cu manelele bubuindu-i în urechi. Mulţumesc frumos, nu vreau să le las nimic! Oricum, să ne înţelegem, eu sunt aici pentru că vreau eu, iar dacă voi ajunge să zbor supersonicul, o voi face pentru mine, nu pentru popor. Cred că eşti conştient de asta… Poporul român nu mai este cel de pe timpuri, când merita să te gândeşti că zbori şi lupţi pentru el şi că-ţi dai viaţa pentru el. Nu, acum masa asta negânditoare nu mai merită nimic, iar de va fi să mor prăbuşindu-mă cu avionul din prostia mea sau în cadrul unei misiuni de luptă, aş vrea să se ştie că n-am murit slujindu-i pe ei şi nici pe conducătorii lor! Mai ales pe conducătorii lor, de care mi-e o scârbă profundă, la fel cum îţi e şi ţie! De fapt, situaţia e generalizată, cam cine dracu’ din Armată mai e de acord cu se se întâmplă acuma, cu tăierile salariale şi toată bătaia de joc?… Nimeni, desigur. Normal, mă refer la gradele mici, la masa mare a Armatei, nu vârfurile care au un salariu pe lună cât o întreagă companie… E normal ca pe ei să-i doară fix în p..a de toţi şi de toate, nu?! Fiecare pentru el, ce p…a mă-sii! Păi mai putem vorbi de poporul român?… Hai să fim serioşi… Şi problema e că e din ce în ce mai rău…
Nimic nu pare a se îmbunătăţi. Distrugem tot ce este frumos şi are istorie, îngropăm sub şenilele buldozerelor şi ne facem vile de căcat. Asta e, dacă m-am născut când şi unde nu trebuie…”
Intr-adevar, incredibil. Ce schimbare de atitudine intre cea a unui tanar increzator in viitor, dornic sa asimileze si sa zboare, care acum 2-3 ani a pasit pe poarta Academiei si cea a unui student, viitor ofiter, pilot poate de supersonic, dezamagit de meserie inca inainte de a incepe sa o practice!
0
0
Liceul militar l-ai facut?????????????
Daca facea lm-ul era mai puternic psihic
Da, ce-i drept veneai din LM in academie asa obisnuit cu prostia incat nici nu mai observai ce se intampla cu adevarat. Pace!
Nu era mai puternic. Era si mai mult bagat in sistem, mai aplatizat, mai indobitocit, mai lung in inertie. Cu inca 4 ani.
Imi pare rau de felul cum e armata acum,si imi pare rau ca si tu ti-ai distus un vis.Cand oare or pricepe oamenii ca o armata fara suport aerian e ca si pierduta?Poti avea cele mai bune trupe terestre dar daca nu ai piloti in avioane de lupta..esti pierdut.Dar poate te-o consola gandul ca nu doar in aviatie lucrurile stau anapoda..ci peste tot in armata.Cineva mi-a spus odata o vorba legata de academiile militare:”Academia militara este locul unde se distrug si cele mai marunte vise”.
Desi inteleg frustrarile celui care a acordat interviul, nu pot totusi sa inteleg limbajul suburban si nedemn de un viitor pilot militar. Chiar daca in particular un asemenea limbaj poate fi acceptat in unele situatii, atunci cand ne adresam opiniei publice o asemenea atitudine si un asemenea limbaj sunt greu de inteles si de acceptat.
Articolul de fata nu aduce decat deservicii Fortelor Aeriene, dezvaluind o latura negativa referitoare la calitatea personalului selectat pentru a urma o cariera de pilot militar. In cazul in care interviul a fost acordat cu buna stiinta si iar cel care l-a acordat a fost de acord cu publicarea lui, acest lucru denota serioase carente de educatie si o lipsa a elementarului bun simt. Este evident contrastul dintre cel care a acordat „interviul” si nume ilustre ale Aviatiei Militare cum ar fi Doru Davidovici sau Dumitru Berbunschi.
Nu este un interviu. Este o discutie a unui student cu un prieten apropiat.
Limbajul suburban exista doar intr-o minte… sa-i spun neantrenata sau prea-linistita. Daca pentru tine mesajul ar fi fost altul sau te-ar fi atins mai mult daca un „cacat” ar fi fost inlocuit cu „rahat”, nu mai e nimic de spus…
Ai impresia ca stii despre ce vorbesti. Limbajul denota clar multumirile noastre pentru sistemul care ne baga in pamant.
ia zi, Alex, ce grad ai? Daca nu ai inteles esentialul si distrugerea visului si viitorului unui tanar, dar te legi de un paragraf in care s-a exprimat mai dur, ma gandesc ca esti vreun ofiter cu grad superior, care sta ascuns dupa hartoage.
Ai mintea odihnita!
ce usor e sa vorbesti de foametea din africa cu stomacul plin si sa ti teorii despre idealuri scrise de niste nume care totusi, poate nu ai observat in carti, dar nu incepeau zborul cu 3 aviooane si il terminau cu unul singur si pe langa asta fagi o gramda de mizerii „militare”. tu cum te simti stiind ca tara iti este aparata de piloti cu 3-4-5 ore de zbor si care in „scoala” au facut predominant psihilogie, sociologie, pedagogie, si cand mai ramane timp, aerodinamica? cum ti se pare sa urmeze sa zbori avionul cu reactie (care nu-i caruta) si sa NU AI ALOCATE NICI O ORA DE INVATAT
ce usor e sa vorbesti de foametea din africa cu stomacul plin si sa tii teorii despre idealuri scrise de niste nume care totusi, poate nu ai observat in carti, dar nu incepeau zborul cu 3 aviooane si il terminau cu unul singur si pe langa asta nu faceau o gramda de mizerii „militare”. tu cum te simti stiind ca tara iti este aparata de piloti cu 3-4-5 ore de zbor si care in „scoala” au facut predominant psihilogie, sociologie, pedagogie, si cand mai ramane timp, aerodinamica? cum ti se pare sa urmeze sa zbori avionul cu reactie (care nu-i caruta) si sa NU AI ALOCATE NICI O ORA DE INVATAT avionul ala in programa de studii.
ia nu va mai dati voi cu parerea asa din exterior, citind 3 titluri de carti si de autori si venind cu puncte de vedere, ca si Davidovici s-ar intoarce in mormant sa vada in ce hal a ajuns aviatia pe care el a iubit-o atat de mult si despre care a scris carti ca sa va dati voi cu parerea… marii specialisti…romanii care stiu totul din fata televizorului si mai nou al calculatorului!
Si eu vreu sa merg mai departe la academia de aviatie.. Oricat de mizerabil ar suna totusi este armata nu? Cred ca lucrurile negative sunt prezenti in orice domeniu, dar asta nu inseamna ca este corect si acceptabil. Este visul meu de mult, si in momentul acesta am simtamantul ca as putea face orice, doar sa pot zbura, sa conduc o aeronava. Langa partea rea e si una buna si pentru acea parte, cui ii pasa cu adevarat o face fara a vorbi in acest fel despre ‘casa’ lui.
Cred ca iti cam pierzi din entuziasm cand vezi ca la Academie zbori cateva ore pe an, insa esti „bombardat” cu materii inutile, dar pe care e musai sa le stapanesti la perfectie.
Oricum, sunt impresiile unui student in articol, nu trebuie ca ele sa fie preluate ca un adevar absolut.
BUNAZIUA….auzi domnule care nu sti pe ce lume traiesti,nu mai poza in victima si nu mai face pe interesantu ca si asa nu intereseaza pe nimeni….mai mult vezi sa nu te trezesti si dat afara ca nu e mare lucru……cind am facut scoala de ofiteri acum vreo 25 de ani tot asa ma mincat in c… sa zic o prostie m-a auzit un colonel m-a chemat la el si mi-a zis asa AUZI MA TE-A CHEMAT CINEVA CU FORTA AICI …nu…ATUNCI MARS IN P…M… IN FORMATIE SI NU MAI COMENTA si era pe timpul lu ceasca mai nasol ca acu…iar in legatura cu porecla care ti-a dat-o interlocutorul as vrea sa-ti spun ceva DACA SCRI SI POVESTESTI ASA FRUMOS DE CE NU TE-AI DUS MA LA LITERE SAU LA JURNALISM CA ACOLO POTI SA TE EXPRIMI SA FACI PE POIETUL….sa sti ca nu te-am luat la misto esti inca sub nivelul de incepator asa ca invata printre altele lectia aia de la tactica militara… SUPRAVIETUIREA …. maimutoi astia de azi sint multi si uniti daca nui sti sa fi curva te cam fut toti gratis….poate ne mai vedem
Tepusuuuuuuuu, alo, ai facut scoala de ofiteri? Acolo gramatica nu ti-a trebuit? Faci de ras haina militara. Supravietuire este ce faci tu si altii ca tine. Lasa comentariile, pune mana pe gramatica limbii romane….ofiter al armatei romane. RUSINE!
Felicitari mig21lancer
Dl. ‘Teposu’ , dumneata esti ‘ditamai ofiteru’dupa cum bine te lauzi , dar dupa cum se citeste nu prea stii a te exprima. In locul dumitale ma abtineam intrucat faci de ras ‘varful piramidei’, caci presupun ca si la dumneata a mers lozinca ‘dormi in pace, tara ofiter te face…’ si ai ajuns dupa 25 de ani un ‘amarat’ de colonel care in loc sa isi susinta ideea cu o exprimare demna in primul rand de varsta pe care o are face ‘taman’ invers. Adicatelea, nu faci decat sa intaresti ideea micului camarad, viitor coleg de breasla, si anumea aceea ca cei aflati infipti in propriile scaune de pe vremea lui Tepes , ca numai comunisti nu sunteti, nu le pasa de ceea ce se intampla mai jos de ei atata timp cat domniile voastre pot ‘domnii/dormii’ in continuare linistiti…
Rusine ca inca mai existati!! Eu sper ca nu va mai vedem, dl OFITER!
Bine zis. Ofiterii sunt numai pt ei
Problema curriculumului si a orelor de zbor este intr-adevar vesnica si cunoscuta. Dar grenada trebuie sa pice in cerc pt ca intr-o zi studentul viitor ofiter pilot poate va fi doborat in spatele liniilor inamice si Romania a investit in el ca sa ramana in viata. Sunt multe lucruri care ti se pare ca le faci degeaba in Academie dar mai tarziu o sa le inteleaga sensul. Abilitatea de a executa rutina poate fi diferenta intre viata si moarte intr-o situatie limita. Rabdare, veti intelege mai tarziu.
Salutare! Toate mizeriile acelea de materii nu sunt inutile. La final va rezulta o licenta. Foarte buna. Pilot poti sa fii sau poti sa nu fii. Sanatatea sau ghinioul nu le poti anticipa si devii inapt zbor sau chiar serviciu militar activ. Ce faci dupa? O licenta, un master e ca o asigurare pe termen lung. Iar despre frustrarile vietii de cazarma…e simplu e armata nu scoala de arte frumoase. Capul sus si mergi inainte, esti dintre cei putini alesi in zilele noastre sa zboare. Iar despre limbaj renunta la el. Nu face cinste nici unei persoane indiferent de frustrarile traite.
Succes si urmeazati visul!
Frumos vorbesti, dar o licenta in managementul organizatiei militare pe cine intereseaza, in viata civila? Iti spun eu, pe nimeni.
Nu conteaza in final numele licentei. Conteaza cum te pregatesti pentru interviu. Si cum reusesti sa iti vinzi abilitatile. Sunt multi cu vechea forma de invatamant care au reusit sa dovedeasca ca sunt buni si dupa armata. La fel cum sunt si multi care nu au reusit. Totul depinde de ce iti doresti sa faci cu viata ta.
Din pacate , inca de la admitere nu conteaza la selectie daca cei care candideaza au deja un brevet de pilot. Sunt tineri in zilele noastre care din pasiune la 16 ani au urmat un curs de planor, avion ultrausor sau avion insa in procesul de selectie asta nui conteaza DELOC. Este pacat . Aceasta academie este considerata un loc biun de parintii ciu bani sau sus pusi si astfel da, e adevarat ce se spune in text, ajung piloti oameni nepasionati de zbor. In tarile lumii/Europei nu ai sanse sa ajungi pilot de vanatoare daca nu zbori planorul (chiar si in scoala) sau daca nu demostrezi pasiune pentru zbor pe timpul formarii. Printre ai nostri razbat si doi trei care traiesc pentru aceasta pasiune. Se creeaza niste automatisme mai tarziu si vor zbura toata cariera cu frica si fara rezultate . Doru Davidovici sau altii au fost intr-adevar niste pasionati care au ”razbit” dar aici nu e vorba despre ei ci dimpotriva. Pe vremea mea comandantul academiei purta o tinuta albastra fara sa stie cum e sa fii ridicat mai sus decat nivelul tribunei de unde privea mandru defilarile….
Poate citeste vreun personaj din inalta DMRU sau din SMFA. Sau controlul si comunicarea sunt optionale la asemenea niveluri?!
Scoala de aviatie trebuie facuta separat,asa cum s-a facut cu ceva ani in urma.La Bobucu era altceva…..Acolo s-au format foarte,foart multi piloti(si navigatori) adevarati ,de mare valoare.
Singura problema e ca nu sta chiar asa treaba. Am terminat academia de un an si problema orelor de zbor e exagerata. In ultima perioada toti cei proaspat ajunsi in baze au primit 70-80 de ore de zbor ceea ce, desi nu suficient, e acceptabil din punctul meu de vedere. Pe langa asta nu ar trebui uitate nici bursele primite la Scoala Superioara de Aviatie Civila
În urmă cu 29 de ani, reușeam, după patru ani de chin, să fiu admis în Școala Militară de Ofițeri Activi Aviație „AUREL VLAICU”, Bobocu. Îmi îndeplineam, astfel, visul pe care îl aveam de la 14 ani, când m-am infectat – absolut întâmplător – cu „virusul” zborului.
Și atunci aveam impresia că cineva ne persecută, doar pentru că ne creșteau aripi. Câteodată era adevărat: frustrați și caractere mici au existat întotdeauna. Dar eu eram PILOT! Și asta ajunge. Știam la ce m-am înhămat și orice mi s-a părut ușor (chiar dacă înțelegerea fenomenului a apărut ceva mai târziu). Și asta nu trebuie să o recunoască toți. Asta se simte și se trăiește pentru restul vieții. Și ne aveam unii pe alții, împotriva tuturor nedreptăților care, da, existau și atunci (pe principiul „calcă-i pe cap cât nu au aripi că pe urmă zboară și nu mai poți”).
Și atunci aveam impresia că învățăm nepermis de multe lucruri fără legătură cu viața reală. Unele chiar erau, și aici mă refer clar la materiile cu caracter politic. Am aflat ceva mai târziu, atunci când inimaginabilul s-a produs și am ajuns student într-o instituție a U.S.Army, că noi eram mici copii în încărcarea programei cu materii conexe. Acesta este prețul care trebuie plătit pentru că devenim ofițeri. Altfel, este de ajuns aeroclubul. Problemă de opțiune. Și mai există și Aviația Civilă unde volumul informațiilor conexe tinde către zero. Pe atunci regretam că nu am avut șansa de a face aviație civilă. Acum, de o mie de ori dacă ar trebui să refac drumul, l-aș face tot pe acesta. Merită!
Și atunci nu ne ajungea zborul. Și atunci plecam în start cu 12 avioane și terminam cu 5. Mai târziu am aflat ce înseamnă să termini cu alea 5. Și cu toți oamenii întregi. Și cu avioane care mai pot zbura. Iar în regiment am avut ani cu 7 ore de zbor. Dar am mers înainte și am reușit să devin Pilot adevărat, cu ceva mii de ore de zbor. Opinia mea este că dacă ești născut pentru această profesie, niciodată zborul nu este de ajuns.
Și atunci (mai puțin) și acum (mai mult) această profesie nu era plătită. A trebuit să aștept 25 de ani ca din „căciula de bani” să-mi iau o casă. Nu prea cunosc piloți militari care să fie rețete de succes din punct de vedere material. Aviația Militară este o nevastă tare rea! Vrea cam toată viața ta și oferă puțin în schimb. Dar puținul oferit, pentru mine, a fost de neprețuit. Chestiune de opțiuni…
Și atunci și acum era o problemă să găsești soția care să reziste la tot ceea ce înseamnă Aviația Militară. Aici jocul sorții are un cuvânt greu de spus. Eu unul am avut noroc, soția mea măritându-se conștient cu mine Pilotul Militar. Chestiune de opțiuni! Ale ei!
Dar, nici atunci și nici acum, nu am putut gândi, Domnule viitor fost coleg, despre Poporul meu – incluzând politicienii, despre Țara mea în acești termeni. Eu și cu tine suntem parte a acestui popor! Înțeleg că ai drept de vot așa că, în egală măsură, suntem vinovați de momentul actual. Faptul că suntem (oare?) mistuiți de o pasiune deosebită, nu ne face nici mai buni și nici mai răi decât marea masă a poporului român, suntem doar puțin altfel.
Dacă nu ai conștiința utilității muncii tale, nu ai să performezi niciodată, indiferent de numărul de ore de zbor și de tipul aeronavei. Iar utilitatea muncii tale este să fii acolo sus atunci când mâncătorii de mici și beizadelele celor cu bani vor avea nevoie de tine!
Deosebirea dintre noi și ceilalți concetățeni este că noi suntem mai tari, mai demni, mai „domni”. Noi suntem „proștii” care facem ceea ce trebuie atunci când toți ceilalți aleargă după bani sau demnități publice. Merită ? Răspunde-ți la această întrebare și vei afla dacă poți intra în „branșa” lui Doru Davidovici, a lui Dorel Luca și a altora ca ei ori nu.
P.S. Pentru a răspunde anticipat celor care se vor încerca să mă catalogheze, nu sunt general, sunt pensionar de ceva ani dar zbor în continuare cât îmi va lăsa Domnul aripile astea, nu sunt politician ori antreprenor și nu sunt un exemplu de urmat cu privire la partea materială a vieții.
Felicitari Nessy pentru tot ce ai scris. Si eu sunt fost absolvent al scolii de aviatie de la Boboc si sunt in totalitate de acord cu ce ai aratat in aceste randuri. Un singur lucru din ce a tiparit acest „student” ma face sa cred ca articolul este scris doar pentru a mari disensiunile dintre piloti si terestrii! Cum poti afirma, ca doar zburand iti poti intretine familia? Sa nu fi aflat pana acum din ce se compune solda lunara? Ma indoiesc!
Din pacate, obesrv ca raciile sistemului de invatamant militar sunt aceleasi ca acum 40 de ani. Prin anii 2000 s-a format un grup de studiu privind eficentizare pregatirii pilotilor in institutiile de invatamant militar. Din acest grup am facut si eu parte si deoarece tocmai ma intorsesem dintr-o misiune in USA am creionat un sistem care semana, dar nu era identic, cu cel pe care tocmai il vazusem la lucru si era si performant. Pe scurt era vorba ca la scoala militara de aviatie sa fie admisi tineri care aveau deja studii superioare iar in scoala sa se invete numai discipline specifice si practica in zbor. De fapt, s-a incercat o asemenea varianta la Boboc si s-a numit ,,Pregatirea pilotilor proveniti prin filiera indirecta” sau cam asa ceva.Bineinteles ca au fost in promotia respectiva numai pilosi unu-si-unu, fii de colonei si generali din aviatie,etc. Apoi s-a renuntat pentru ca ramanea fara obiect academia de la Brasov. Dupa parerea mea, care nu s-a schimbat de-a lungul timpului, trebuie desfiintate academiile categoriilor de forte armate iar resursele astfel economisite trebui canalizate in specializarea efectiva in scolile de aplicatii, in cazul nostru resursele consumate la Brasov s-ar transforma in mult mai multe ore de zbor dedicate pregatirii elevilor-piloti. De ce se perpetueaza o astfel de stare ? In primul rand ca nu avem generali in armata romana cu caracter de militar profesionit ! Majoritate sunt slab pregatiti si ajunsi pe functii datorita influentei si amestecului politicului iar ceilalti care au habar si sunt scoliti prin Statele Unite nu sunt luati in seama si marginalizati pentru ca nu fac parte din ,,haita”.
Oameni buni,frustrarile acestui tanar entuziast sunt pe buna-dreptate foarte adevarate si de bun simt.Va vorbesc din postura unui fost instructor de zbor pe avioane cu reactie de la Boboc,avand peste 20 de ani de experienta la mansa,in predarea zborului.Prin 99 am fost trimis la Brasov la Academie sa predau tinerilor studenti ceva notiuni introductive despre raionul de zbor Boboc si zonele de lucru,date despre aerodrom,cazuri speciale si mod de rezolvare,caracteristici tehnico-tactie ale aeronavei…etc.Am fost primiti,eu si colegul meu ( un instructor celebru) cu o foarte mare reticenta ..tratati cu sictir si nepasare.Aceeasi nepasare manifestandu-se si asupra studentilor naviganti ce trebuia sa-i instruim.Dl.Cepoi le-a schimbat programul numai sa n’aiba de-a face cu noi,instructorii de la Boboc.Bineinteles ca d’abia ne-a cazat(fiind obligat) ..iar cu servirea mesei ..PA!Am mancat in oras…Am raportat la Boboc si am fost chemati de urgenta la unitate ,ca sa nu mai pierdem timpul si sa evitam vre-u contact mai dur..Comandantul de la Boboc anticipa o reactie dura a noastra ,ce-i drept ,neavand lacat la gura nici eu nici colegul,inr-o astfel de situatie.In particular i-am explicat lu Cepoi ca Aademia de Aviatie de la Brasov,nu se mai numeste,,Leontin Salajan” ci ,,Henri Coanda”.Nu cred c-a priceput aluzia..acest lucru fiindu-mi confirmat si de psihologul institutie,insa gelozia si ura fata de piloti ,este certa.Tinerii acestia sunt foarte pragmatici si le dau dreptate…Cand au venit la Boboc la zbor ,erau cei mai fericiti.Ma bombardau cu intrebari si trabuia sa le stau tot timpul la dispozitie,cu cea mai mare placere..In fond,cine zboara se aseamana.
Buna ziua tuturor,
cu intarziere as vrea sa spun cateva cuvinte despre articolul ( si nu numai despre el) la care se refera toti cei de pana acum dar si celui care imbatranind cu un an sper sa-si fi regasit motivatia pentru „microbul mult dorit”.
Prin 1978 eram proaspat elev al SoAV…nu era nimeni ca mine si nimic nu ar fi putut sa ma demotiveze.In ultimii ani ai Liceului Militar citeam in timpul orelor pe sub banca extraordinarele carti ale romanului( nu am cratima ptr. i din a) Saint Exupery( a se citi Doru Davidovici).Simteam si traiam doar pentru ca stiam ca va fi o zi cand desprins de pe Terra voi privi lumea de sus la propriu si la figurat….Dupa aproape 25 de ani in care am zburat toate MiG-urile supersonice(21 de care eram fascinat din cartile lui DD,23-ul pe care nu am vrut sa-l zbor dar ordinul e ordin precum si 10 ani 29-le) am ajuns sa realizez cat de buna a fost pregatirea mea teoretica, pregatire teoretica ce la vremea aceea era parcursa intr-un ritm sustinut vreme de 5 luni dupa care treceam la zbor si parcurgeam un program de 50 de ore timp in care invatam tainele celei mai frumoase si adevarate meserii din lume ….PILOT de VANATOARE !Nu exista si nu trebuie sa existe ceva sau cineva in viata ta care sa te faca sa uiti motivul pentru care esti acolo…E foarte adevarat ca lucrurile spuse de mai tanarul meu coleg sunt dureroase raportate la semnificatia meseriei de pilot…dar exista motive pentru care trebuie sa continui…si am sa-ti spun cateva cuvinte ca sa uiti incidentele de tot felul pe care le-ai avut pana acum.
1. Va veni un moment cand te vei desprinde de zona aceea gri in care oameni de nimic isi arata „inteligenta sclipitoare”…iar momentul este atunci cand vei ajunge in unitatile combatante( sper sa mai fie…).
2. Vei fi printre cei care vei zbura o tehnica noua ( relativ noua mai exact) si care atunci cand o va face va fi tratat cu respect si consideratie prin prisma meseriei pe care ti-ai ales-o.
3. Cand eram ca tine mergeam noaptea la zborul instructorilor nostri si imi puneam intrebarea….”oare voi fi in stare sa vin la aterizare si sa fac ce fac ei acum?” Doar simplul gand la cabina rosie ( de 21 si 23) si alb/galbena mai apoi( de 29) ma faceau sa traiesc acest vis cu o intensitate si mai mare.Si zau ca a meritat.
4. Vei intalni puzderie de pierde vara si oameni care nu fac de loc cinste culorii uniformei ce o poarta( ba mai mult, unii sunt ca si tine) dar asta nu trebuie sa te faca sa renunti.Nu uita titlul unei emisiuni a TVR care are multa greutate…”O viata pentru o idee”.
5. In drumul tau spre in sus te vei intalni cu sumedenie de situatii ce le vei putea rezolva doar pentru faptul ca esti PILOT…si asta pe unii ii va bucura iar pe altii ii va dezamagi( si pe mine m-au dezamagit o sumedenie de colegi de breasla care au ajuns sus de tot in sistemul de care vorbim dar care nu au lasat nimic dupa ei…si singurul lor atu era acela al incompetentei.Si daca vrei iti dau exemple: Catrina, Bucse,Carnu….si chiar un fost elev de-al meu Danila Stefan…..).
6. Si cand toate acestea le vei fi depasit fiind in cabina numita de DD „altar” atunci vei putea fi bucuros ca nu ai renuntat….
Pana atunci voi toti cei tineri din sistem aveti OBLIGATIA sa va ganditi cum sa faceti sistemul sa fie unul performant si eficient care sa promoveze valorile dupa criterii sanatoase si care sa nu se teama de scaunul care-l vor pierde in caz de nereusita…Numai indraznetii inving !
Cu consideratie
SVT
Buna ziua tuturor,
cu intarziere as vrea sa spun cateva cuvinte despre articolul ( si nu numai despre el) la care se refera toti cei de pana acum dar si celui care imbatranind cu un an sper sa-si fi regasit motivatia pentru „microbul mult dorit”.
Prin 1978 eram proaspat elev al SoAV…nu era nimeni ca mine si nimic nu ar fi putut sa ma demotiveze.In ultimii ani ai Liceului Militar citeam in timpul orelor pe sub banca extraordinarele carti ale romanului( nu am cratima ptr. i din a) Saint Exupery( a se citi Doru Davidovici).Simteam si traiam doar pentru ca stiam ca va fi o zi cand desprins de pe Terra voi privi lumea de sus la propriu si la figurat….Dupa aproape 25 de ani in care am zburat toate MiG-urile supersonice(21 de care eram fascinat din cartile lui DD,23-ul pe care nu am vrut sa-l zbor dar ordinul e ordin precum si 10 ani 29-le) am ajuns sa realizez cat de buna a fost pregatirea mea teoretica, pregatire teoretica ce la vremea aceea era parcursa intr-un ritm sustinut vreme de 5 luni( cu unele materii fara de valoare, contemporane epocii ce o traiam) dupa care treceam la zbor si parcurgeam un program de 50 de ore, timp in care invatam tainele celei mai frumoase si adevarate meserii din lume ….PILOT de VANATOARE ! Nu exista si nu trebuie sa existe ceva sau cineva in viata ta care sa te faca sa uiti motivul pentru care esti acolo…E foarte adevarat ca lucrurile spuse de mai tanarul meu coleg sunt dureroase raportate la semnificatia meseriei de pilot…dar exista motive pentru care trebuie sa continui…si am sa-ti spun cateva cuvinte ca sa uiti incidentele de tot felul pe care le-ai avut pana acum.
1. Va veni un moment cand te vei desprinde de zona aceea gri in care oameni de nimic isi arata „inteligenta sclipitoare”…iar momentul este atunci cand vei ajunge in unitatile combatante( sper sa mai fie…).
2. Vei fi printre cei care vei zbura o tehnica noua ( relativ noua mai exact) si care atunci cand o va face va fi tratat cu respect si consideratie prin prisma meseriei pe care ti-ai ales-o.
3. Cand eram ca tine mergeam noaptea la zborul instructorilor nostri si imi puneam intrebarea….”oare voi fi in stare sa vin la aterizare si sa fac ce fac ei acum?” Doar simplul gand la cabina rosie ( de 21 si 23) si alb/galbena mai apoi( de 29) ma faceau sa traiesc acest vis cu o intensitate si mai mare.Si zau ca a meritat.
4. Vei intalni puzderie de pierde vara si oameni care nu fac de loc cinste culorii uniformei ce o poarta( ba mai mult, unii sunt ca si tine) dar asta nu trebuie sa te faca sa renunti.Nu uita titlul unei emisiuni a TVR care are multa greutate…”O viata pentru o idee”.
5. In drumul tau spre in sus te vei intalni cu sumedenie de situatii ce le vei putea rezolva doar pentru faptul ca esti PILOT…si asta pe unii ii va bucura iar pe altii ii va dezamagi( si pe mine m-au dezamagit o sumedenie de colegi de breasla care au ajuns sus de tot in sistemul de care vorbim dar care nu au lasat nimic dupa ei…si singurul lor atu era acela al incompetentei.Si daca vrei iti dau exemple: Catrina, Bucse,Carnu….si chiar un fost elev de-al meu Danila Stefan…..).
6. Si cand toate acestea le vei fi depasit fiind in cabina numita de DD „altar” atunci vei putea fi bucuros ca nu ai renuntat….
Pana atunci voi toti cei tineri din sistem aveti OBLIGATIA sa va ganditi cum sa faceti sistemul sa fie unul performant si eficient care sa promoveze valorile dupa criterii sanatoase si care sa nu se teama de scaunul care-l vor pierde in caz de nereusita…Numai indraznetii inving !
Cu consideratie
SVT
O minciuna sfruntata! Rusine!
„CE LE PASA DAMELOR !„ … ADICA LUI `ALEX` – CARE `INTELEGE` ?!? NU INTELEGI ALEX … E UN STRIGAT DISPERAT AL UNUI OM CARE-SI INCREDINTEAZA VIATA AVIATIEI MILITARE ROMANE (SA ZBOARE PE COZI DE MATURA) … INVATAND MERSUL TARAS , POATE IN ULTIMUL AN SI INTOARCERILE DIN MISCARE … TROPAIND PE BETOANELE ACADEMIEI SI … FACAND 5 ORE DE ZBOR (DE-OR AVEA RESURSA LA BOBOCU…) APOI … SA IASA LA `SIMPLA` PE NU-STIU-CE `RASCASAT/REOMOLOGAT` MIJLOC DE ZBOR DIN SECOLUL TRECUT !?! ACEST OM E DISPERAT CA SI-A PUS SINGUR STREANGUL PE GAT SI PERSISTA IN GRESEALA DIN ORGOLIUL TRADITIONAL AL `STRAMOSILOR` SAI IN ALE MESERIEI DE ZBURATOR !!! ATAT A `CUPRINS` MINTEA TA … CA-I TRIVIAL IN EXPRIMARE ?!? IN ANII `69 – `75 PILOTII MILITARI , PE AERODROMUL M.KOG/Cta. ZBURAU , SAPTAMANAL 5 – 6 ZILE A CATE 5 – 6 ORE ZIUA SI 4 -5 ORE NOAPTEA ; LA DOUA TREI ZILE SOSEA O GARNITURA DE 10 – 12 VAGOANE DE COMBUSTIBIL LA CAPUL PISTEI !!!
Materiile alea pe care tu le consideri inutile le-au facut si Davidovici, Luca si alti piloti in adevaratul sens al cuvantului. Cu atatea frustrari acumulate nu vei fi niciodata un militar, cu atat mai mult un pilot. Imi pare rau ca domnii lectori de la Academie, aceia care au format zeci de generatii de ofiteri, nu ti-au ridicat statuie, tie, care ai tupeul sa te numesti pilot cand nici macar nu ai habar de ce se ridica aeronava de la sol. Pana sa inveti aerodinamica, pune mana pe psihologie, management, pentru ca vei ajunge sa conduci oameni, sa le fii lider.
Dle Mihai, din moment ce indrazniti sa puneti in aceeasi propozitie numele Doru Davidovici si sa-l manjiti cu Luca, sunt sigur ca din cand in cand ati vazut cate un avion pe cer si ati cumparat din vreun anticariat cu 1 leu o carte pe care scria „V de la Victorie” crezand ca are treaba cu filmul ala misto V for Vendetta…, imi dau seama ca aici se cam opreste legatura dvs cu aviatia militara romana. Daca nu e asa, in locul dvs mi-as sterge comentariul si as ramane cu demnitatea semiintegra, ea si asa fiind protejata de un anonimat superficial.
Băiatul e tare frustrat și parțial are dreptate. Chiar nu văd de ce ar mai rămâne Academia la Brașov. Probabil că acolo au rămas mumiile de la RAA și RdLc și au mai venit câțiva lectori de pe la Bobocu, dar numai din ăia cărora le place muntele și aerul curat. Pe de altă parte însă … copiii ăștia nu știu că noi, generația părinților lor, a trebuit să facem o grămadă de alte facultăți și completări de studii și mastere, pentru că eram absolvenți de ȘCOALĂ MILITARĂ. Ceea ce răsfățații momentului nu știu, este că dacă vor să li se echivaleze căcatul ăla de școală cu o facultate, păi atunci trebuie să aibă și altceva în curiculă în afară de pregătirea de specialitate. Aici e pe puncte, iar Ministerul Învățământului a fost de acord să le considere studii superioare doar dacă arată ca niște studii superioare și deci adună ceva puncte conform sistemului Bologna … capisci? În rest … numai de bine! Eu am tot respectul pentru piloți, scafandri, parașutiști, geniști, transmisioniști, rachetiști, radiolocatoriști, etc., sau alte specialități care mai au nevoie și de curaj dar și de creier și care nu țin neapărat să ajungă generali astfel că refuză să se facă infanteriști sau tanchiști.
Am terminat academia la Brasov destul de recent, pilotii acolo sunt tratati altfel, respectiv mai bine decat ceilalti studenti, desigur ei intotdeauna s-au simtit tratati mai prost si parca tot timpul aveau nevoie de ceva in plus, motivul simplu-sunt piloti.
In legatura cu materiile, se fac destul de multe in plus si doar pentru a umple o programa, dar nu cred ca e vreo facultate unde sa iti foloseasca toate materiile, sau macar 30% din ele in viitoarea meserie (am inceput si o facultate de inginerie si pot sa spun ca cel putin in primul an aveam doar materii pe care nu le voi folosi niciodata cu adevarat)
Cat despre orele de zbor, difera in functie de an si de ce student cu tata general exista in academie la in acel moment (stim ca in armata poti sa o duci foarte bine daca ai cateva persoane cu grade mari care te sustin). Din cunostintele mele sunt putine orele de zbor oricum si pentru o aviatie profesionista e nevoie de mai mult, dar asta e un capitol la care sufera toata tara, in cam toate domeniile.
Din puntul meu de vedere academia face o treaba destul de ok, si pilotii sunt oameni si ei, unii se plang mai mult, altii incearca sa faca ceva concret sa schimbe lucrurile, macar la nivelul la care se gasesc ei, profesionalismul ramane o problema peste tot.
Nu stau treburile chiar asa in Academie. Omu e plin de prejudecati, frustrat si neadaptat
…zbori pentru tine???….nu iti servesti poporul???..si zici ca te numesti militar???…ai probleme. Zici ca nu te insori din cauza sistemului…eu cred ca esti gay. Iti doresc sa nu ai prea mare viitor in armata! N-ai suflet de militar..oameni ca tine care nu inteleg fenomenul nu au ce cauta in armata!
Prietene, am sa-ti relatez ceea ce mi-a povestit un fost coleg care a facut un curs de 1 an la Academia Fortelor Aeriene a S.U.A., locul de unde ies piloti ca cei pe care i-ai vazut in Top Gun si in alte filme, inclusiv documentare. In acea academie elevul nu se numeste student ca la noi ci cadet. Deci …. cadetul, in primul an de scoala, are un bagaj absolut limitat de cuvinte si expresii gen:”Yes sir !, I don’t understood sir „, etc. Cadetul, la intrarea in scoala, primeste un carnetel. Pe prima pagina este scrisa misiunea aviatiei, urmeaza sefii lui, in ordine ierarhica ( ptr.cei mai batrani, amintiti-va cum injuram pe timpul nostru chestia asta care ni se parea o tampenie ) si altele de acest gen. Cadetul este obligat sa stie la perfectie un nr.de pagini ptr.fiecare an de studiu. Orice ofiter din scoala are dreptul sa-l opreasca pe cadet si sa-l intrebe: Ce scrie la art.x ? Daca nu stie, cadetul este oprit de la cursuri nefiind scutit de a sti ce s-a predat acolo. Cand considera ca a invatat continutul corespunzator al agendei, cadetul se prezinta in fata ofiterului care l-a chestionat si numai cu aprobarea acestuia se poate reintoarce la cursuri. La masa, cadetul sta numai cu ochii in farfurie, acestia fiind atintiti pe vulturul aviatiei americane, farfuria fiind obligatoriu orientata cu vulturul pe nord. Daca ridica ochii din farfurie cadetul este scos de la masa. Batai cu paine ? Doamne fereste ! Megand prin cazarma, cadetul nu are voie sa o taie pe scurtatura. Parcursul sau este numai in unghiuri drepte. Ceea ce mi s-a relatat de catre respectivul am scris si eu aici. Daca a mintit el, am mintit si eu. Prietene”student nemultumit”, dintr-o astfel de scoala ies in primul rand militari ( se pare ca inca nu stii ce inseamna asta ) care se intampla sa fie si piloti. Acestia sunt piloti militari adevarati nu piloti care fac zbor sportiv pe echipament militar, asa cum cred ca ai vrea dumneata sa devii. Ar fi mai multe de spus. Nu-ti gasesc tie neaparat o vina. Vina este a sistemului care nu cred ca mai stie a creste si forma militari adevarati nu vorbitori de limba engleza echipati in uniforma militara.
Eu cunosc ceva povești de la Army Aviation. Conform unei butade vehiculate pe la cei spre care privim aspirațional, orice situație dificilă se poate rezolva în trei moduri: „Heavy way, hard way or Army way”. Dar și în cazul acesta, nu ne dezmințim, spiritul balcanic lovește dur. Vrem rezultate cu muncă zero, copiem parțial, ca maimuța, modele pe care nu le înțelegem și, mai grav, nu vrem să le înțelegem (că nu ne convin). Asta este: armata unei țări nu este nici mai bună, nici mai rea decât poporul care o generează!
Mi-am expus ceva mai sus punctul de vedere cu privire la interviu ceva mai demult, dar mi-a plăcut formularea cu piloții „care fac zbor sportiv pe echipament militar” care, cred eu, sintetizează așteptările unei părți semnificative din aspiranții noilor generații de piloți militari.
As dori sa dau anul acesta la AFA la sectia de controlori trafic aerian. Ma poate ajuta cineva cu niste informatii ? Mai exact : viata din academie (ca cum se desfasoara un program zilnic) si perspectivele acestei meserii in viatas militars.
Multumesc !
Tinere, am un sfat pentru tine. Pleaca de acolo, emigreaza, nu iti irosi tineretea si talentele incercand sa schimbi un sistem putred si sortit pieirii. Ramanand nu ai sa faci altceva decat sa te complaci in putreziciunea aceea din care nu ai sa mai iesi decat cu mare greutate.
Eu am plecat de acolo desi terminasem o academie militara si eram ofiter cu 16 ani de experienta. Acuma lucrez in armata canadiana, sant foarte respectat ca om si ca profesionist si sant bine platit. Te sfatuiesc sa faci la fel. Succes.
Mare dreptate ai omule,o mizerie a ajuns aviatia.Boboc,scoala ce alta data avea piloti de valoare si un personal tehnic pe masura,a ajuns o afacere.Nu se mai pune pret pe experienta,de fapt nu mai exista oameni cu experienta.Functii manarite,personal adus din afara,pe functii de nici naiba nu a auzit de ele,croitoria nou infiintata e rampa de lansare pentru maistrii militari si subofiteri ce activeaza ulterior in birourile din statul major.
Nepoti,nepoate,fii,fice,amante o cloaca pe care ii tin in spate o mana de oameni ce stau in frig in soare exploatati la maxim
O unitate cu un comandant marioneta, care nu poate lua o decizie de unul singur,.iar intre timp oameni cu experienta de o viata care au stat si au explotatat timp de 30 de ani aeronave,sunt obligati sa iasa la penise,pensie diminuata,datorata acestor magarii!
Am iubit din suflet aviatia si acum plec scarbit de tot ce se intampla in ea!Sincer imi este mila de viitorii piloti,ii vad prin curtea unitatii enuziasmati cand vin,dar nu stiu ce-i asteapta,in ce epava se urca si cine o pregateste pentru zbor!Doru Davidovici,Foozii hmmm, se rasucesc in mormant daca vad ce a ajuns aviatia!