Forțele Aeriene Române sunt obligate să răspundă

Mai mult decât orice instituție, Forțele Aeriene Române sunt obligate să ofere răspunsuri detaliate și coerente despre incidentul de sâmbătă, când o dronă rusească a fost escortată timp de 50 de minute în spațiul aerian național.

Încă de la prima comunicare pe această temă, Ministerul Apărării a fost în defensivă și sărac în informații. Dacă pe de o parte apreciem ceea ce pare un nou moment de deschidere în privința comunicării armatei, care poate oferi, iată, comunicări în timp real, calitatea comunicărilor lasă de dorit, mai ales în acest caz.

Avem un comunicat de presă inițial și o evaluare a incidentului care nasc mai multe întrebări decât răspunsuri. Iar când răspunsurile nu vin într-un mod convingător, lasă loc speculațiilor care sapă la fundația încrederii în instituție.

Până în acest moment, cunoaștem cu certitudine următoarele elemente: o dronă a evoluat în spațiul aerian al României timp ce 50 de minute; drona era rusească, de tipul Geran; drona a fost interceptată de două avioane F-16, care au avut atât contact radar, cât și vizual cu aceasta; drona a zburat într-o zonă nelocuită din Deltă, între localitățile Chilia Veche și Pardina; piloții avioanelor F-16 au fost autorizați să doboare drona; piloții au luat decizia de a nu angaja drona cu foc după evaluarea riscurilor colaterale.

De aici, apar întrebările, iar acestea nu doar că sunt multe, ci lovesc în chiar existența Forțelor Aeriene, în particular, și a Ministerului Apărării, în general. Dacă ai o armată care trebuie să te apere și nu reușește să facă acest lucru, mai ai nevoie de o armată?

În primul rând, Forțele Aeriene Române, pentru că sunt lăsate singure în fața presiunii publicului, trebuie să clarifice care este cadrul legal și lanțul de comandă. În acest moment, din cele două comunicări ale Ministerului Apărării reiese faptul că ministrul Moșteanu, generalii de pe lanțul de comandă, NATO și cine mai vreți voi au lăsat modul de acțiune la latitudinea piloților.

Piloții au primit autorizarea de a doborî ținta, însă în momentele în care au avut contact direct, au evaluat riscurile colaterale și au decis să nu deschidă focul.

”Autorizație de doborâre” este un formulare voit vagă, care ia responsabilitatea de pe factorii de decizie și o mută pe cei ai executanților. Este mare nevoie ca această formulare să fie clarificată. Autorizația înseamnă un fel de ”noi vă lăsăm, faceți voi ce credeți că e mai bine” sau este un ordin de doborâre?

Nu există niciun scenariu cunoscut și real în care pilotul din avionul de luptă să aibă responsabilitatea deciziei. Pilotului i se ordonă, el nu este și nu trebuie pus în fața situației de a face analize tactice în timp ce interceptează o aeronavă inamică.

Publicul din România, care plătește așa cum poate cele 49 de avioane F-16, orele de zbor, de simulator, armamentul și tot ceea ce înseamnă echipamente și pregătire ale Forțelor Aeriene, trebuie să știe ce înseamnă exact autorizația de doborâre despre care vorbește ministrul Apărării. Dacă este, așa cum ar trebui să fie, un ordin de a doborî drona, trebuie să știm cu exactitate de ce nu a fost executat ordinul acesta. Dacă a fost un sfat, o rugăminte, trebuie să știm că în România nu există un lanț de comandă și că la fiecare misiune de Poliție Aeriană piloții decid de capul lor ce și cum fac.

Pentru că în momentul în care spui ”au decis să nu deschidă focul” transmiți că cei doi piloți au avut autoritate deplină, peste orice factor de decizie din România, peste ministrul Apărării, peste șeful Statului Major al Apărării, peste șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, peste comandantul Componentei Operaționale Aeriene, peste chiar comandantul Bazei 86 de la Borcea. Piloții ăia doi au hotărât ei de capul lor ce trebuie făcut și nu le-a păsat de nimic.

Ori știm cu toții, cei care avem încă puțină gândire critică și bun simț, că așa ceva este imposibil. În mod normal, autorizația de doborâre înseamnă ordin de doborâre. Mai departe, piloții pot transmite că există riscuri colaterale, dar decizia de a nu doborî stă la cel sau cei care au dat ordinul inițial! Pilotul din avion informează și execută, nu decide. Așadar, dacă a fost luată decizia de a nu doborî drona rusească, această decizie nu a venit de la piloți, așa cum mincinos se spune într-o comunicare oficială a Ministerului Apărării. Pentru că, dacă piloții ar fi decis asta, ei ar fi trebuit arestați după zbor și trimiși în fața Curții Militare măcar pentru insubordonare, dacă nu pentru trădare.

Forțele Aeriene Române sunt într-o situație ingrată, dar în care trebuie să acționeze. Doi oameni din cadrul Forțelor Aeriene, doi piloți care au dedicat ani mulți din viață pregătirii militare sunt acuzați, în opinia mea profund nedrept, de ceva ce nu au făcut. Mai mult, cei doi, fără a fi numiți, sunt scoși în fața adevăraților responsabili, cei care nu vor să își asume deciziile luate.

Este cât se poate de rușinos faptul că persoane foarte importante din statul român, din mecanismul de Apărare al României, se ascund în spatele unor formulări mincinoase, pasând responsabilitatea în seama unor executanți despre care știu foarte bine că nu se pot apăra. Pentru că piloții aceia nu au voie să iasă public și să spună ce și cine a ordonat în acest caz, le interzice instituția. Ei pot doar să îndure, acum și pe viitor, ura publică și, poate, să iasă din sistem și să meargă la companiile civile.

Dar instituția Forțelor Aeriene, care este condusă de un fost pilot de luptă, este obligată să își apere oamenii făcând lumină în acest caz din care nu reiese decât lașitatea celor care ne conduc și care ar trebui să ne apere.