Operatorul național al Italiei, Alitalia, și-a încheiat oficial activitatea de zbor (o să citiți imediat de ce specificăm asta) la mijlocul lunii octombrie, formalizând un faliment spectaculos, dar așteptat de toată lumea.
Alitalia nu a dispărut încă și va mai continua să existe o perioadă, compania fiind în administrare specială și având în derulare câteva contracte cu urmașa sa, ITA – Italia Trasporto Aereo.
Înainte de toate, hai să vedem cum s-a ajuns aici.
Alitalia a fost până acum 12-13 ani o companie de stat, deținută în totalitate de Ministerul Economiei de la Roma. Fiind o companie de stat, operatorul aerian a devenit în timp un gigant neprofitabil, care necesita an de an bani de la stat pentru a acoperi pierderile.
Parcă sună cunoscut, nu?
Motivele care au condus la acest statut de gigant cu picioare de lut sunt multe, dar au un numitor comun – administrarea defectuoasă, în care accentul a fost pus pe a nu supăra pe nimeni.
De aceea Alitalia a menținut active rute pe care pierdea bani, de aceea a ajuns la peste 11 mii de angajați, de accea a ratat câteva oportunități bune de privatizare.
Și acum ajungem mai aproape de miezul discuției. După decenii în care statul italian a pompat miliarde peste miliarde în companie, autoritățile au decis să găsească o soluție. Așa că Alitalia a fost lăsată să intre în insolvență și a fost privatizată. Iar aici e o poveste drăguță.
Un grup de investitori reuniți în CAI – Compagnia Aerea Italiana a preluat falimentara Alitalia în schimbul a 1,05 miliarde de euro, dintre care doar 427 de milioane au reprezentat bani, restul sumei fiind datorii preluate de la vechea firmă. Un an mai târziu, CAI vinde 25% din acțiuni celor de la Air France KLM pentru 322 de milioane de euro. Afacere, nu?
Datoriile alea istorice au fost rostogolite și, în cele din urmă, plătite tot stat pentru că în ultimii 12 ani Italia a achitat peste 10 miliarde de euro în împrumuturi și ajutoare pentru companie. Cu toate aceste sume enorme investite, sau mai bine spus aruncate pe geam, Alitalia a murit.
De ce? Pentru că managementul a fost nevoit întotdeauna să facă echilibristică între interesele comerciale și cele conexe. Cei peste 11 mii de angajați erau reuniți în organizații sindicale puternice, iar numărul total al celor care depind de existența operatorului aerian, angajați pe orizontală în industrie, este de multe zeci de mii de oameni. Asta a făcut ca policienii populiști să manifeste un interes major în menținerea în viață a companiei, fondurile de la bugetul de stat au tot venit.
Abia de curând guvernul de la Roma și-a asumat măsura renunțării la Alitalia, care n-a mai primit ajutoare și a intrat în așteptatul faliment.
Dar lucrurile nu se opresc aici. În locul ei a apărut ITA, o nouă companie de, ați ghicit, stat. Tot Ministerul Economiei este proprietarul ITA și tot din bugetul de stat vor veni vreo 3 miliarde de euro în primă fază pentru a pune noul operator pe picioare.
Spre deosebire de Alitalia, ITA va opera o flotă de avioane considerabil mai mică, iar destinațiile au fost reduse și ele. Nu însă și cele neprofitabile, pentru că și managementul ITA trebuie să răspundă diferitelor presiuni. Iar numărul angajaților, chiar dacă acum este mic, va crește, asta în timp ce ITA va lucra cu defuncta Alitalia, care păstrează și ea un anumit număr de oameni, în special pentru operațiunile de la sol. Mai mult, în anii următori ITA va angaja alte câteva mii de oameni.
Poate sperați că totuși lucrurile se vor schimba și noul operator va avea succes. Ei bine, una dintre primele cheltuieli majore a ITA va fi o investiție de 90 de milioane de euro în brandul Alitalia. Brand pe care nu îl va folosi, pentru că se investește în paralel în dezvoltarea mărcii ITA Airways. De ce cumpără acest brand? Pentru a nu fi achiziționat de altcineva, care ar putea lansa o nouă companie Alitalia…
0
0
Average Rating