Armata britanica nu reuseste sa pregateasca in timp util pilotii de care nevoie, tinerii care aleg aceasta cariera asteptand ani de zile pentru a ajunge sa zboare. Asta pentru ca programul UKMFTS – UK Military Flying Training System, in esenta externalizarea pregatirii pilotilor militari, nu merge deloc asa cum ar trebui.
Ministerul Apararii de la Londra a inceput sa analizeze posibilitatea de a externaliza catre un contractor privat pregatirea pilotilor militari inca din anul 2000, iar in 2006 contractul, sub forma unui parteneriat public-privat pe 25 de ani, a fost atribuit companiei Ascent Flight Training, un consortiu in care Lockheed Martin si Babcock International.
Potrivit acestui acord, Ascent urma sa asigure pregatirea pilotilor militari ai Royal Air Force, Royal Navy si Army Air Corps din faza initiala si pana la pre-operationalizate, momentul in care tinerii ajung sa fie repartizati la unitati. Ei bine, implementarea acestui program are intarzieri mari, iar programele de scolarizare au ajuns sa aiba intarzieri incredibile.
BBC a realizat recent un material extrem interesant despre parteneriatul dintre Ministerul Apararii si Ascent, iar cifrele arata proportiile dezastrului.
De exemplu, Ministerul Apararii a recunoscut, obligat de Legea Libertatii Informatiei, ca numarul pilotilor care asteapta sa inceapa cursurile de zbor a ajuns la 190 in ianuarie 2019. In februarie 2018 erau 85 de oameni in asteptare, iar in vara lui 2016 numai 11 tineri asteptau inceperea cursurilor.
Daca adunam si numarul ofiterilor care sunt in pregatire si care asteapta acum sa inceapa module mai avansate de pregatire, cum ar fi zbor reactiv sau elicopter, pilotii aflati in „hold” in momentul de fata sunt nu mai putini de 350!
V-ati ingrozit putin? Ce spuneti despre urmatoarea cifra: o analiza estimeaza ca Royal Air Force reuseste sa formeze un pilot de supersonic in 7 ani si jumatate, fata de trei ani cat ar dura in mod normal pregatirea! Asta inseamna ca pilotii militari ajung sa fie operationalizati in unitati cand sunt deja aproape de 30 de ani, carierele lor avand serios de suferit.
Hibele majore din programul de pregatire afecteaza inclusiv nivelul operational al armatei britanice. Daca oficialii din minister dau asigurari ca au suficienti piloti pentru necesitatile operationale curente, in culise se intampla lucruri dramatice. Astfel, multi dintre tinerii care visau sa ajunga piloti militari renunta la acest obiectiv in timpul pregatirii, pentru ca asteptarea este prea mare, si se indreapta spre aviatia civila.
Unul dintre cei care au facut aceasta alegere a povestit ca este extrem de frustrant pentru un tanar ofiter sa intre in programul de pregatire, iar apoi sa primeasca amanari de sase luni, noua luni sau chiar un an, in aceste perioade fiind trimisi sa efectueze misiuni banale, cum ar fi consilieri pentru cei care vor sa intre in armata.
A fost o vreme cand si la noi existau astfel de probleme, motivele fiind altele. Insa, la fel ca la britanici, tinerii piloti, mai ales cei de supersonic, asteptau ani de zile pentru a putea zbura, avand de multe ori alocat un numar infim de ore de zbor. Si, la fel ca la britanici, multi au renuntat pe parcurs, optand pentru aviatia de transport, pentru elicoptere sau chiar pentru aviatia civila. Intre timp, din informatiile noastre aceste probleme de la noi s-au rezolvat in mare masura, iar „anii negri” au disparut.
Primii ani sunt, de regula, determinanti pentru o cariera de succes. Asta pentru ca ai niste tineri care vin cu entuziasmul pe care il ai numai la 19-20-21 de ani. Iar daca entuziasmul acesta nu este hranit de viitorul angajator, se transforma rapid in dezamagire si frustrare, acestea ducand la plecarea spre noi orizonturi.
0
0
O idee de biznis ar fi sa propuna Scoala de la Bobocu sa ii instruiasca pe briti. Noi cu infrastructura, care poate creste cu banii britilor, ei ies mai ieftin si au si piloti care vor avea o parere mai buna despre frumusetile locale ( blonde sau brunete, la alegere)
Si cu ce sa zboare, pe matura?!
I-am romanizat și pe briți. O să se ducă dracului Imperiul. Cred că e dus odată cu Brexitul. Ne-am luat revanșa,după ce ne-au băgat pe gît conservele ălea două plutitoare,numite pompos,fregate. Dacă briții,n-au noroc cu aviația,se pot face „căpșunarii”,nu-i nici o rușine să fii,agricultor.