Oamenii sunt mai conectați ca niciodată în istorie, dar cu toate astea sentimentul că nu ne mai înțelegem unii cu ceilalți este tot mai pregnant. Suntem în acest mare-mic sat în care s-a transformat Pământul pe măsură ce mijloacele de comunicare au evoluat, dar ne inventăm tot mai multe micro-universuri în care să ne adăpostim.
Nu știu dacă se întâmplă asta și la voi, dar eu am sentimentul că ne suportăm din ce în ce mai puțin unii pe ceilalți. Suntem atât de fragmentați în grupuri și camere de ecou, reale și virtuale, încât empatia este un element pe cale de dispariție.
Hai să ne gândim puțin la cum funcționează lumea astăzi, la ce ne-a adus prea-conectarea și cum ne face să ne comportăm. Fiecare avem micro-climate pe care ni le-am construit de cele mai multe ori inconștient și din care i-am exclus, pe rând, pe toți ceilalți. Avem conflictele tradiționale dintre generații, nu? Care ne fac să tindem către ”ai noștri”, către cei care ne înțeleg. Ăsta e un exemplu de cameră de ecou. Doar că aceste camere sunt mult mai multe și mai segmentate. Politica este un subiect care ne separă, orice fel de formă a ei am îmbrățișa. Religia este o altă cameră de ecou semnificativă. Și de aici putem merge din ce în ce mai specific până când îi excludem pe toți ceilalți. Singurul element comun al grupurilor din care facem parte suntem noi. Iar asta ne face izolați, defensivi și agresivi.
Una dintre cărțile care au potențialul de a ”deschide ochii” este The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion, a lui Jonathan Haidt. În acest volum, Haidt explică sau încearcă să explice de ce avem anumite credințe, în special în zonele de politică și de religie, și cum se face că oameni care cred despre ei că sunt ”buni” ajung să fie divizați și chiar agresiv din cauza unor astfel de subiecte care nu îi definesc neapărat. Pe Haidt îl știți, mulți dintre voi, din teoriile elefantului și călărețului care au fost preluate, de multe ori fără citare, de un cunoscut podcaster din România. Iar ăsta este un exemplu perfect discurs subiectiv, care nu ține cont de elemente raționale, ci doar de emoționalul-afectiv al percepției pe care o am asupra unui om.
Revenind la Haidt și la psihologia moralității, iată câteva dintre lucrurile pe care el le-a descoperit. Emoția, sau intuiția, așa cum o numește, vine întotdeauna înaintea raționalului. De aceea, de multe ori, avem reacții pe care nu le putem explica pe moment, reacții ce vin din zona aceasta intuitivă. Simți că este sau nu este bine ceva cu mult înainte de a analiza rațional acel ceva. Mai departe, spune Haidt, ne ”antrenăm” fără să vrem raționalul pentru a ne justifica alegerile. Dacă elefantul este intuiția, un răspuns automat și emoțional, iar călărețul este rațiunea, un gând logic și controlat, din momentul în care intuiția ne spune ceva, rațiunea va căuta diferite căi pentru a justifica acel ceva, oricât de irațional i-ar părea cuiva obiectiv. Mai departe, tot Haidt spune că reperele morale fundamentale sunt în număr de șase, dar că fiecare ne raportăm la ele în mod diferit, în funcție de credințele noastre. Pentru unii sunt foarte importante grija sau corectitudinea, în timp ce pentru alții contează mai mult loialitatea ori autoritatea. Și în funcție de cum ne raportăm instinctiv la aceste repere morale avem și reacții emoționale diferite.
De asemenea, reperele morale nu sunt individuale, ci se extind la grupuri, amplificând loialitatea în cadrul grupurilor, dar și ostilitatea față de cei din afara grupului. Adăugăm aici faptul că oamenii sunt ființe sociale și, de-a lungul evoluției, am dezvoltat trăsături specifice grupurilor precum altruismul, loialitate față de trib sau ritualuri comune. Toate aceste lucruri ne fac să fim îngăduitori cu cei din grup și ostili față de cei din afara grupului, iar asta se întâmplă de cele mai multe ori împotriva oricărei rațiuni. Dacă ”ai tăi” fac ceva, tendința naturală este să le fii loial și să îi susții, indiferent de ce este acel ceva. Iar pe acest impuls se pliază raționalul, care va încerca și va reuși de cele mai multe ori să găsească justificări, oricât ar fi ele de absurde.
În acest stadiu al evoluției omului a venit tehnologia. Peste noapte, dacă ne raportăm vârsta civilizației umane, tribul nostru s-a extins. Întâi prin dezvoltarea transportului, prin trecerea de cărută la tren sau automobil, iar apoi prin dezvoltarea comunicării, de la telegraf la telefon și apoi la internet. Dar probabil cel mai mare impact din acest punct de vedere l-a avut social media. Prin specificul ei, social media a amplificat segmentarea societăților și a schimbat, probabil definitiv, modul în care ne raportăm la reperele morale fundamentale.
Algoritmul rețelelor de socializare este construit pe engagement și cunoaștere. Fiecare rețea de socializare învață din interacțiunile tale ce anume îți place, în ce anume crezi, cum te raportezi la situații și la viață. Și îți va livra conținut în consecință, fie care îți validează subiectivismul, fie care este complet opus. Pentru că suntem ființe emoționale, reacționăm la fel la acești stimuli. Validarea ne face să consumăm sau chiar să creăm mai mult conținut de acel tip, în timp ce contestarea credințelor ne face să reacționăm cu agresivitate. Pentru rețele este foarte bine deoarece asta înseamnă engagement mai mare și un nivel de retenție a publicului mai ridicat. Pentru noi, pentru utilizatori, nu înseamnă decât mult mai mult timp petrecut într-un mediu care ne excită sistemul emoțional, fie prin confirmation bias, fie prin confrontation bias.
Mai departe, social media accelerează fragmentarea reperelor morale și interpretarea lor în funcție de credințele pe care le avem. De aceea, de exemplu, unor oameni li se pare inacceptabil ce face Donald Trump în al doilea mandat, în timp ce alții îl percep ca pe un erou care face lucruri excepționale, de care vor beneficia generații. Sunt aceleași acțiuni, judecate prin prisma acelorași repere morale, interpretate diametral opus. De aici până la post-adevăr, până la momentul în care adevărul devine o variabilă ce depinde de subiectivismul fiecăruia și de apartenența la diferite grupuri nu mai este decât un pas. De fapt, vedem acest lucru foarte clar în prezent, când diferite medii de presă au agende publice complet diferite. Pentru unii, de exemplu, este important ce face guvernul în materie de politică externă, în timp ce alții prezintă diferite povești ale imigranților pentru a sublinia ce nu face același guvern în aceeași notă de politică externă.
Nu în ultimul rând, algoritmul social media a evoluat într-o direcție îngrijorătoare, dacă nu chiar nocivă. Pentru că reacționăm la emoțional, este promovat conținutul emoțional. Ceea ce face, mai departe, pentru că nimic nu este de sine stătător în acest ecosistem, ca extremismul moral să se dezvolte. Iar prin extremism moral se înțelege o poziționare agresivă de o parte sau de alta într-o situație dată. Nu doar că ești, de exemplu, alături de populația palestiniană bombardată de Israel, dar îi disprețuiești pe cei care nu sunt de aceeași părere. Și invers, nu doar că susții Israelul în demersul de a lupta contra Hamas, ci îi și disprețuiești pe cei care sunt de partea palestinienilor susținători de teroriști. Nu există cale de mijloc și nu vrei să existe. Dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea și voi porni la luptă. Și pentru că engagementul crește exponențial atunci când avem conflicte, algoritmul social media și-a dezvoltat o componentă de tribalism tehnologic. Promovează și chiar generează conflicte pentru a menține sau a crește engagementul, iar utilizatorii devin tot mai subiectivi, mai agresivi și mai emoționali în grupurile lor și împotriva celorlalte grupuri.
În aceste condiții, cu social media parte importantă a vieților moderne, soluțiile sunt mai degrabă utopice. Fie că vorbim despre accesul la educație și dezvoltarea educației sau despre reglementarea obiectivă și onestă a ceea ce înseamnă social media, sunt măsuri care nu vor veni organic, fără o criză importantă, și nici într-un mod eficient. Sunt șanse mult mai mari ca această divizare să continue să se dezvolte, să ajungem tot mai singuri și atacați în credințele noastre, izolați de grupuri în cadrul grupurilor și vulnerabili în fața unor strategii elementare de comunicare.
Iar lucrurile sunt atât de înrădăcinate în esența a ceea ce suntem încât nici după ce realizăm aceste lucruri și mecanisme la modul rațional nu ne putem abține în a reacționa emoțional-agresiv atunci când cineva ne spune că a votat Georgescu la alegerile prezidențiale. Sau, de ce nu, că a votat altceva în afară de Georgescu.
P.S. Am vorbit despre social media cunoscut. Atunci când încercăm să discutăm despre A.I.-ul doar bănuit lucrurile devin și mai incerte.
