Al doilea mandat al lui Donald Trump în fruntea Statelor Unite este unul care schimbă profund și rapid lumea în care trăim, însă noua direcție pare una veche – perioada interbelică.
Protecționismul și chiar izolaționismul care rezultă din mantra administrației americane – America First – nu este ceva ce lumea nu a mai văzut. S-a mai întâmplat asta în anii 1920 – 1930, iar la atunci consecințele au fost dezastruoase pentru întreagă planetă. Sigur că sunt și multe diferențe între acea perioadă și anul 2025, numai că sunt șanse reale ca rezultatele să fie unele usturător de asemănătoare.
În anii 20, Statele Unite erau pe val din punct de vedere economic. Neafectată de Primul Război Mondial, America prospera. Iar acest lucru a făcut ca o bună parte din clasa politică să perceapă acest lucru ca un fel de mână liberă pentru a face orice mai puțin politici publice eficiente. Această atitudine de a trăi ca și cum nu trebuie să te pregătești pentru ziua de mâine a făcut ca, în 1929, Statele Unite să fie ca un pugilist care intră în ring atât de sigur pe el încât nici nu ține garda. Iar prima lovitură a fost una care a trimis America direct la podea.
Prăbușirea bursei din 1929 a fost un knock-down venit aproape din senin. Fără mecanisme de control sau de reglementare, ”marțea neagră” din 29 octombrie 1929 a fost primul val al unui tsunami socio-economic ce avea să măture întreaga lume, sfârșindu-se abia după 1945, după finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Și asta pentru că, după ce bursele au picat și miliarde de dolari s-au evaporat pur și simplu, loviturile au venit una după alta într-un pugilist care era incapabil să se apere eficient. Al doilea knock-down, a venit rapid pentru americani la vremea respectivă, prăbușirea sistemului bancar. Iar de aici panica a cuprins societatea și loviturile au curs.
În acest context, politicienii americani, cărora li se cerea să facă ceva, orice, au făcut ce puteau ei mai rău. Prin Smoot-Hawley Tariff Act, Statele Unite au impus taxe vamale suplimentare pentru zeci de mii de produse, în speranța protejării business-urilor americane. Numai că efectul a fost complet pe dos. Taxele de import au fost precum gazul aruncat pe focul crizei economice, dând naștere unei veritabile prăbușiri a comerțului global, pentru că statele vizate de americani au reacționat cu propriile taxe pe importurile din SUA. Așa că business-urile americane au primit, de multe ori, o lovitură fatală. Fără o piață de desfacere internă performantă, pentru că americanii nu mai aveau joburi și bani, nu mai puteau nici să exporte pentru că noile taxe au făcut ca produsele lor să fie prea scumpe. Așa că, de multe ori, soluția a fost ce-a drastică, falimentul!
Bineînțeles că este o simplificare a situației interbelice, pe care o încerc doar pentru a vedea contextul de atunci și de a face legătura, dacă ea există, cu situația de azi.
Administrația Trump tocmai a anunțat o serie fără precedent de tarife, taxe vamale pe românește, care vizează 180 de țări și teritorii. Taxele suplimentare pornesc de la 10% și se duc la peste 50% în unele cazuri. Cei mai mari parteneri comerciali ai Americii, China și Uniunea Europeană, sunt loviți crunt. Încă nu sunt informații despre Canada și Mexic, dar vecinii SUA sunt deja parte din acest război comercial de săptămâni bune.
La fel ca în 1930, obiectivul anunțat de Trump este reducerea deficitului comercial, protejarea business-urilor americane și chiar forțarea multinaționalelor să mute facilități de producție în SUA. Numai că în perioada următoare va veni decontul. La fel ca în 1930, țările vizate de taxele americane vor reacționa cu propriile taxe. Ceea ce va însemna o și mai slabă competitivitate a produselor americane la export. Ceea ce se poate traduce, mai departe, în supraproducție ce nu va fi absorbită de piața internă și, în final, cu ajustări în minus ale producției, concedieri și falimente.
Spre deosebire de anii 30, economiile nu sunt atât de naive. Există o mulțime de mecanisme și de reglementări naționale și chiar supra-naționale pentru a corecta anumite anomalii. Numai că atunci când cea mai mare economie a lumii se închide în ea, lucrurile ar putea scăpa de sub control. În mod cert, comerțul global va fi impactat negativ sever. Se estimează deja o recesiune globală care va dura măcar un an. Se estimează că SUA vor intra în recesiune chiar de anul acesta, cu o scădere de peste 1%.
Nu este clar dacă principalele economii vizate vor răspunde și prin realinieri comerciale, dacă, de exemplu, Uniunea Europeană se va reorienta spre China, în special, și spre BRICS pentru a găsi noi piețe de desfacere care să înlocuiască pierderile din SUA.
Cel mai important lucru în acest moment este că traversăm o perioadă incertă. Iar incertitudinea poate face ca de multe ori deciziile luate să nu fie cele optime, pentru că se reacționează emoțional și panicard. În anii 30, recesiunea a mers din rău în mai rău și a fost nevoie de un război mondial pentru a reseta societatea în ansamblu. În 2025 realitatea este că nimeni nu știe ce va urma și de ce este nevoie pentru a nu ajunge într-o situație fără ieșire. Emoționalul începe să ia loc raționalului, tonul diplomatic este înlocuit de strigătul belicos, iar targetarea segmentată a temerilor populației pare să funcționeze de minune în epoca post-adevărului.
