La două zile după explozia de pe Podul Crimeea, despre care rușii spun că a fost opera serviciilor de informații ucrainene, dar care nu a fost asumată oficial de Kiev, armata rusă a lansat, la ordinul președintelui Vladimir Putin, o campanie sălbatică de atacuri asupra țintelor strategice civile.
Au fost atacate elemente importante ale infrastructurii energetice a Ucrainei, dar și clădiri rezidențiale, acestea ducând la uciderea a zeci de civili, inclusiv din marile orașe.
Întrebarea care se pune este de ce? Ce vrea Putin să obțină? Iar răspunsul este unul complex, ce poate fi segmentat în două mari părți.
Ce speră Putin că va obține?
Fără vreo pretenție de a putea citi mintea unui sociopat, obiectivele lui Putin par la prima vedere destul de clare.
În primul rând, el a dorit ca Rusia să aibă o reacție puternică după atacul asupra podului Crimeea. Podul acela este creația lui, este legătura Rusiei cu peninsula Crimeea și este o investiție de miliarde de dolari. Atacul asupra podului este un atac direct la adresa lui Putin și a politicii sale din ultimii ani.
Ori un asemenea atac nu putea rămâne fără replică, una sălbatică, e drept, dar care în logica președintelui rus pedepsește ”neobrăzarea” ucraineană inclusiv prin uciderea cu sânge rece a zeci de civili.
În al doilea rând, încercarea de distrugere a infrastructurii energetice arată că până și Putin a înțeles că războiul lui cu Ucraina nu prea poate fi câștigat. Astfel că încearcă aceste adevărate atentate sperând că lipsa electricității și a căldurii va pune presiune pe ucraineanul de rând, care va pune apoi presiune pe autorități pentru a încheia pacea.
Fără îndoială că aceste atacuri asupra infrastructurii energetice vor continua pe măsură ce vremea se va răci. Putin vrea va ucrainienii să stea în frig și pe întuneric sperând că dacă nu îi poate învinge militar, îi poate presa prin acțiuni teroriste.
Ce a obținut Putin de fap?
Rezultatele concrete ale acestor atacuri sunt destul de departe de deziderate.
Putin demonstrează că el este cel care controlează tot ce ține de război și că el ia principalele decizii strategice, iar în același timp arată că președintelui rus nu-i pasă de obiectivele militare sau de oamenii de la sol.
O asemenea ripostă, cu zeci, dacă nu chiar mai bine de 100 de rachete de croazieră, putea fi folosită mult mai eficient din punct de vedere tactic împotriva unor ținte militare. Iar acest lucru ar fi putut reduce presiunea de pe trupele armatei roșii care se zbat să mențină poziții în zonele ocupate din sud și est.
De asemenea, dată fiind penuria rusă în materie de rachete de croazieră de înaltă precizie precum și incapacitatea industriei de a suplini rezervele consumate, putem observa o lipsă crasă de cunoaștere și de interes tactic pentru acest război.
Faptul că Putin alege să se răzbune pe civilii din Ucraina și în acest gest de terorism folosește armele avansate ale armatei, arme ce nu prea pot fi înlocuite, arată modul în care s-a desfășurat acest război. Artizanului invaziei nu-i pasă neapărat de cum se desfășoară o operațiune militară și pare mai mult un copil mare care bate din picior că vrea ceva. În cazul de față, o țară.
Iar când nu obține ce vrea, își ia jucăriile și începe să arunce cu ele în stânga și dreapta fără să îi pese pe cine lovește, dar sperând că va atinge pe oricine e în apropiere.
0
0
Average Rating