Aviatia militara are o istorie bogata in tara noastra si, daca prezentul nu este asa cum ni-l dorim, trecutul este, cu siguranta, unul cu care ne putem mandri in orice situatie. Intre momentele arhicunoscute ale istoriei aviatiei noastre se afla si unele poate mai spectaculoase, dar care sunt stiute doar de o mana de oameni, cei care au avut sansa de a se afla la locul potrivit, la momentul potrivit.
In continuare va propunem o serie de materiale cu povesti extraordinare, dar putin cunoscute, din aviatia militara a Romaniei.
Trecerile lui Make
Anul 2006 a fost unul foarte bun pentru fanii aviatiei din Romania. In vara, la sfarsitul lunii iulie, aeroportul „Mihail Kogalniceanu”, de langa Constanta, gazduia, dupa cinci ani de pauza, Romanian International Air Show, mai cunoscutul ROIAS.
Fortele Aeriene au avut o participare impresionanta, cu o formatie extinsa de 9 (noua!!!) MiG-uri 21 LanceR, un alt LanceR in evolutie solo, o formatie inedita, de la Boboc, formata din 5 (cinci!!!) IAR-99, doua L-39 Albatros si un Antonov An-26 de la Otopeni, un „roi” de IAR 330 Puma (patru formatii de cate patru elicoptere), IAK-uri, parasutisti si lista poate continua.
Nici capitolul „invitati straini” nu a fost sarac, ba dimpotriva. Au evoluat Frecce Tricolori, Turkish Stars, Saab Gripen solo, F-4 Phantom II, A-10 Thunderbolt, F-16, Tornado, Mirage-2000 etc.
Ei bine, pilotii romani de reactoare au fost trimisi la Baza Aeriana 86 Borcea, fiind cazati in „Colonie” si antrenandu-se intens pentru cele doua zile de spectacol. Se pleca de pe Borcea, se efectua prezentarea la Constanta dupa care se revenea la aerodromul de langa Fetesti. Evolutiile in sine ale formatiilor noastre au fost, in esenta, liniare si oarecum plictisitoare. Adica se pleca, se intra in formatie, se mergea cumva drept pana la Kogalniceanu si asta era, urmand acelasi tipar pentru intoarcere.
In mod absolut logic, pilotii nu erau incantati peste masura de astfel de zboruri, mai ales ca regulile stricte ale unui show international trebuiau respectate la sange.
Asa se face ca, dupa zile de antrenament si doua zile de spectacol, duminica, 30 iulie 2006, la revenirea pe Borcea, ai nostri piloti isi aratau putin din maiestria pe care o aveau la mansa. S-au executat treceri la joasa inaltime, atat solo cat si cu formatia, fiecare dorind sa le arate celorlalti ce poate sa faca.
„La spartul targului”, cum se spune, cand marea majoritate a pilotilor aterizasera si se bucurau de binemeritatele beri reci oferite de sponsori, formatia de MiG-uri 21 a aparut la verticala aerodromului, pilotii asezandu-si aparatele cuminti pe pista. Ultimul a ramas locotenent comandorul Eugen „Make” Matache. „Un tip linistit”, dupa cum il stiau colegii.
Ei bine, Make (imi voi permite sa ii spun si eu asa, sper sa nu fie cu suparare, desi vorbim de un pilot de exceptie, pensionar si pilot civil in prezent) a reusit sa isi surprinda prietenii si cunoscutii. A venit cu LanceR-ul, de la sud spre nord, pe deasupra bretelei de rulaj de la Borcea la o inaltime de aproximativ 5 metri si cu o viteza de peste 600 kilometri pe ora, culcandu-i, la propriu, pe cei care se aflau acolo, familiile pilotilor, personalul tehnic, fotoreporteri din presa.
A doua trecere, de la nord la sud, a fost si mai teribila. Make a coborat pe la 2-3 metri de sol, absolut toata lumea care se afla pe bretela efectuand un „Culcat!” ca la carte. Au urmat dupa asta alte doua treceri, abia apoi Eugen Matache venind la aterizare.
Momentul a fost surprins de fotoreporterul Wolfgang Block si a ramas imortalizat pentru posteritate.
Interesant si trist in aceeasi masura este faptul ca acum, desi imaginile respective sunt publice si circula pe internet, putini sunt cei care cred ca ele sunt reale si si mai putini cunosc povestea din spatele lor.
Si, in caz ca nu stiti ce a fost la ROIAS 2006:
Din acelasi registru, alte povesti de aviatie:
Dorel Luca, sfidand legile fizicii cu MiG-ul 21
0
0
Superb…
🙂
Asa am spus si eu dupa ce l-am scris. Sper sa am ocazia sa relatez si alte povesti de genul asta.
Genial…..:)
Bravo domnule !Pentru cateva clipe m-ai facut sa retraiesc maretia acelei veri speciale..
Ma bucur mult ca va place si va multumesc foarte mult pentru ajutorul pe care mi l-ati dat.
AM FACUT ARMATA LA REG 57 AVIATIE VANATOARE -BAZA MIHAIL KOGALNICEANU,1980 -1982,SUBUNIT-TRANSMISIUNISI SPUN CA M-AM ATASAT MULT DE PILOTII DE ATUNCI…NU AVEAM CONTACT DIRECT CU EI DAR PT NOI ERAU MAGNIFICI,NOAPTEA IESEAM DES DIN DORMITORUL COMUN,SA URMARESC JERBA DE FLACARI CE SE DESPRINDEA IN REACTORUL AVIONULUI..,ERAU MOMENTE DE VIS PT MINE..MULTUMESC PT ARTICOL,M-ATI FACUT SA IMI REMEMOREZ MULTE MOMENTE PLACUTE PETRECUTE CA SOLDAT INTRE ASII CERULUI DIN VREMEA MEA
IMAGINILE ACESTEA VOR RAMANE DE-A PURURI IN INIMILE NOASTRE,RASCOLINDU-NE PRIN SUFLET ,FIORII TRAITI IN ACELE CLIPE PE BRETELA DE RULAJ DE LA BORCEA…CU ATAT MAI MULT ,NE VOR AMINTI DE TEMERARUL MAKE,PLECAT LA CELE VESNICE DISCRET SI BRUSC…PRECUM CELEBRUL SAU RAZMUT.
Din pacate Mache a decolat spre escadila din cer…..20 martie 2014.
Eu am facut armata la
regimentul aviatie vanatoare
de la Borcea intre anii 87-89
In punctul de comanda si ocazional
mergeam in punctul mobil, la
fiecare zbor transpuneam la
planseta fiecare zbor cu
interceptare. Erau multi piloti
de exceptie, nu stau acum sa ii
numesc deoarece imi este teama
sa omit vreun nume dar despre Doru Davidovici
si Luca Dorel care devenise comandant am multe
povestiri frumoase dar sa nu ii uitam pe
navigatorii ce ii duceau pe acesti
piloti in drumul lor pe cer.