Ce înseamnă cu adevărat prezența militară europeană din Groenlanda?
În ultimele zile, pe fondul intensificării retoricii americane cu privire la ”preluarea” Groenlandei, pe insula ce face parte din regatul danez au sosit mai multe trupe din state europene. Nesemnificative numeric, dar cu potențial important de imagine.
Dacă dorința președintelui american și a colaboratorilor săi de a cuceri, sub o formă sau alta, cea mai mare insulă a planetei, modul în care Danemarca pregătește mișcarea de rezistență este unul care merită analizat.
Încă de când aceste discuții au fost reluate, danezii au avut un mesaj unitar. Nu s-au isterizat, nu s-au panicat, au lăsat tot timpul ușa deschisă pentru dialog, au făcut chiar pași către înțelegere unde poate nici nu era cazul, însă n-au renunțat la fermitate.
Indiferent de natura discuțiilor cu partea americană, mesajul de la Copenhaga a fost unul care nu s-a schimbat în ultimele săptămâni, anume acela că Groenlanda este o parte importantă a regatului la care nu se va renunța, nici sub imperiul amenințării militare și nici cu tentația banilor.
Ei bine, în paralel cu eforturile de a încerca să găsească o formulă care să îl mulțumească pe Trump, danezii s-au întors și către aliații europeni, încercând să construiască o voce unitară, de care poate americanii ar fi mai dispuși să asculte.
O componentă importantă a acestei alianțe europene pentru Groenlanda este masarea de trupe pe insulă, proces care a început cu dislocări simbolice. Dacă Danemarca se ține de promisiunea consolidării defensivei insulei cu redistribuiri importante de trupe și tehnică, state precum Franța, Germania, Marea Britanie, Norvegia sau Suedia au trimis și ele elemente expediționare.
Oficial și formal, misiunile sunt pentru a pregăti viitoare exerciții multinaționale ce urmează să fie programate și să aibă loc în Groenlanda. Neoficial, este o formă de declarare a solidarității cu Danemarca și chiar de descurajare simbolică a unei potențiale agresiuni din partea Statelor Unite.
Bineînțeles că este departe de tot de a fi o forță militară capabilă să țină piept unui ipotetic atac militar american, nu în aceasta constă elementul descurajator, ci în prezența unor trupe din mai multe state. În paralel cu eforturile diplomatice și comerciale de detensionare a situației, se crede pe bună dreptate că un atac militar are mai puține șanse de a se întâmpla dacă pe teritoriul vizat se află trupe, chiar și într-un număr simbolic, din mai multe state aliate.
Așadar, chiar dacă vorbim despre dislocări pe alocuri anecdotice, Marea Britanie trimițând, de exemplu, un singur ofițer în Groenlanda, pare a fi parte a unei strategii mult mai ample a danezilor de a domoli impulsul președintelui american și de a-l determina să rămână așezat la masa negocierilor.
În acest moment, miza tuturor pare a fi toamna lui 2026, atunci când în SUA vor avea loc alegeri parțiale care, dacă vor fi câștigate de democrați, ar putea restabili echilibrul de putere în America. Președintele n-ar mai avea libertatea deplină de acțiune pe care o are acum, iar Congresul ar putea bloca orice tentativă de preluare forțată a Groenlandei.
Este însă o sabie cu două tăișuri, pentru că dacă democrații nu vor câștiga aceste alegeri, președintele Trump va ieși din ele și mai întărit și poate mai dispus să facă pași de neconceput pentru a-și duce la bun sfârșit planurile.
Foto: Lars Skjoldan / Danish Armed Forces
