Marti dimineață, drone rusești au survolat nestingherite spațiul aerian al României și al Republicii Moldova, câte una căzând în fiecare țară, în zone locuite. Chiar dacă România a ridicat avioane de luptă pentru interceptare, acestea nu au putut angaja și doborî dronele.
În cazul dronei care s-a prăbușit în județul Vaslui, în curtea unui localnic din Puiești, lucrurile par a fi în acest moment foarte serioase din punct de vedere al traiectoriei. Potrivit comunicărilor și pozițiilor oficiale ale reprezentanților Ministerului Apărării de la București, drona în cauză a intrat în spațiul aerian al României în județul Tulcea, venind dinspre Marea Neagră, a trecut apoi în Ucraina, a intrat în spațiul aerian al Moldovei, a reintrat în România în raza județului Galați, apoi în Vrancea, pentru a se prăbuși în cele din urmă în Vaslui.
Practic, drona rusească a survolat întreg sud-estul României fără a fi angajată de apărarea aeriană.
De această dată, a fost vorba despre o dronă de dimensiuni relativ mici și fără încărcătură explozivă, dar probabil asta s-a întâmplat doar dintr-un cumul de noroc cu strategia Rusiei de a testa capabilitățile defensive ale Bucureștiului. Nimeni nu poate garanta că, dacă era o dronă ”kamikaze” cu încărcătură explozivă la bord, ea putea fi oprită în vreun fel.
Ruta pe care ar fi putut să o aibă drona înainte de a se prăbuși în Vaslui.
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a încercat, din nou, să explice faptul că reacția României a fost de a intercepta drona cu avioane de luptă, care nu au reușit nici de această angajarea.
„Armata română și avioanele germane au încercat să o dea jos. A fost găsită o dronă în Vaslui, în localitatea Puiești, este fără încărcătură explozivă. Uitându-ne la date e probabil aceeași dronă pe care avioanele de vânătoare au încercat să o dea jos. Ea a căzut singură, nu a fost doborâtă. De două ori s-au ridicat avioane Eurofighter și două F-16. Nu au tras, dar au avut permisiunea. Nu s-au întrunit condițiile pentru doborâre. Mi-aș fi dorit să o fi dat jos, sunt sigur că și piloții și-ar fi dorit să o dea jos în siguranță. Voi vedea raportul misiunii. Dar analizând potențialele daune colaterale foarte probabil piloții au ales să nu o angajeze”, a declarat ministrul Moșteanu.
Cum doborâm dronele?
Așa cum am văzut din incursiunile dronelor rusești din ultimii ani, acestea pot fi interceptate și doborâte extrem de greu cu metoda tradițională de apărare a spațiului aerian, cu avioane de luptă.
Asta pentru că dronele folosite de Rusia pentru lovituri împotriva Ucrainei și, mai ales, pentru misiuni de supraveghere, sunt de mici dimensiuni, care evoluează la altitudini reduse și cu viteze mici. De aceea, interceptarea loc cu avioane de luptă supersonice este aproape imposibilă, ceea ce a fost demonstrat inclusiv în Polonia, atunci când au fost lovite numai 3 din peste 20 de drone. Chiar dacă acea misiune a fost prezentată ca fiind un succes, realitatea este că a fost departe de așa ceva.
România are ”la doi pași” de ea numeroase exemple din care se poate inspira, atât pentru așa da, cât și pentru așa nu. De nevoie, Ucraina a încercat în cei aproape 4 ani de război o mulțime de strategii și de soluții de echipamente militare pentru a doborî cât mai multe dintre dronele rusești, iar de ceva vreme pare că a ajuns la o formulă capabilă de performanțe remarcabile, blocând peste 80%-85% dintre dronele și rachetele lansate de Rusia în număr mare și cu o frecvență draconică.
Inclusiv sisteme pe care România le utilizează pentru apărarea aeriană, precum sistemul Gepard sau autohtonul CA-95, sunt folosite și de Ucraina cu destul de mult succes, iar lecții pe care ucrainienii le-au învățat cu pierderi mari ar putea fi însușite relativ ușor.
Ce nu am văzut și ceea ce cred că este principalul motiv al incapacității României de a doborî dronele rusești este intenția de a învăța și de a acționa. Nu este vorba despre lipsa unui echipament sau a altuia fără de care dronele acelea zburdă pe cerut de deasupra tunelurilor dacice, ci despre modul în care știm și alegem să folosim ceea ce avem.
