Cum optimizează Ucraina avioanele F-16 pentru misiuni antiaeriene

Ucraina folosește din plin avioanele F-16 pe care le-a primit în ultima vreme, iar una dintre misiunile pentru care Viperul devine tot mai optimizat este cea antiaeriană.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Forțelor Aeriene ale Ucrainei, colonelul Yurii Ihnat, în urma atacului rusesc din noaptea de 22 spre 23 decembrie 2025 s-a reușit doborârea a 34 din cele 35 de rachete de croazieră lansate către teritoriul ucrainean. Majoritatea acestor rachete au fost doborâte de avioanele F-16.

”Putem vedea o rată de eficiență foarte mare a operațiunilor de apărare aeriană, pentru că rachetele Kinzhal, chiar dacă nu au fost interceptate de sistemele Patriot, nu au ajuns la ținte. Din cele 35 de rachete lansate, 34 au fost doborâte, în mare parte de avioanele F-16 care le-au interceptat”, a spus colonelul Ihnat.

Mai departe, cei de la Euromaidan Press au venit cu o analiză prin care susțin că această rată extrem de ridicată de eficiență în doborârea țintelor aeriene se datorează unei combinații recent introdusă în serviciul de luptă al Ucrainei.

Conform sursei citate, dar nu numai ei, Ucraina a început să folosească pe scară destul de mare Sniper, un dispozitiv de țintire în infraroșu, și rachetele AKPWS (GR-20 Advanced Precision Kill Weapon System), iar această combinație este una excelentă pentru acest tip de misiune.

De ce este o combinație excelentă e destul de ușor de explicat. Sniper este, în fapt, un senzor EO/IR (electro optic/ infra roșu) care poate fi folosit pentru detectare/identificare, pentru urmărire și, mai ales pentru iluminare laser a potențialelor ținte, practic pentru direcționarea munițiilor ghidate laser. Mai departe, APKWS nu este altceva decât clasica rachetă nedirijată pe care s-a instalat un kit de ghidare laser.

Astfel, aceste proiectile relativ mici și ieftine au devenit muniție de precizie, așa numita PGM – precision guided munition.

Cum funcționează ”tridentul” F-16 – Sniper – AKPWS?

Dacă este destul de clar ce face fiecare element măcar în teorie, hai să vedem cum ar acționa concret acest ”trident” și de ce reprezintă o soluție importantă nu doar pentru Ucraina, ci pentru orice stat care operează avioane F-16, inclusiv România, așadar.

Una dintre principalele probleme în apărarea aeriană în războiul modern este reprezentată de costuri. Pe măsură ce dronele, în special, au evoluat, ele au devenit mai eficiente, asta însemnând că pot lovi cu precizie ținte cu costuri extrem de mici. În apărare, logica occidentală adoptată și de către Ucraina în ultimii ani, pune sisteme scumpe. S-a vorbit foarte mult despre costul armelor antiaeriene, asta însemnând că ajungi să folosești o rachetă aer-aer de 500 de mii de euro sau o rachetă sol-aer de peste un milion de euro contra unei drone care costa 50 de mii de euro sau a unei rachete de croazieră care costă 250 de mii de euro.

AKPWS vine cu un avantaj enorm din acest punct de vedere, având un cost de aproximativ 30-40 de mii de dolari per vector, egalizând foarte mult costurile atac vs apărare.

Tehnic, o misiune teoretică de acest gen începe prin detectarea valului de rachete și de drone, stabilirea direcțiilor generale și a zonelor de interceptare. Avioanele F-16 decolează în alarmă, se îndreaptă spre zonele de interceptare prestabilite și intră pe un așa-numit ”coridor” al țintelor. Aici este folosit Sniperul pentru a detecta, identifica și urmări ținta. Urmează ”iluminarea” ei cu un fascicol laser, lansarea rachetei AKPWS și doborârea.

Sigur, este un scenariu ideal, în care totul funcționează perfect pentru apărător. În realitate, este nevoie de condiții meteo optime, de stabilitatea ”iluminării” țintei și așa mai departe.

Nu este o modalitate perfectă sau imbatabilă de interceptare, nici pe departe. Dar în anumite condiții, poate reprezenta modalitatea optimă de apărare, mai ales în ceea ce privește costul misiunii, dar fără a ignora eficiența sporită.