Anul trecut am avut ocazia de a vizita „ramura” londoneza a Royal Air Force Museum si, dupa lupte seculare, am gasit timpul necesar pentru a va povesti ce e pe-acolo.
Am sa incerc sa evit comparatiile cu ce e la noi pentru ca, stiti, fiecare dupa posibilitati. De asemenea, n-am sa va fac nici turul virtual al muzeului, ci am sa va spun doar ce mi-a placut acolo si de ce as reveni.
In primul rand, trebuie sa precizez ca am vizitat muzeul intr-o perioada in care oamenii lucrau la ridicarea unui nou pavilion, despre care am inteles ca va deveni cel central din aceasta vara, cand RAF aniverseaza centenarul. Prin urmare, pe-afara n-am prea avut ce sa vad, in afara de noroi, muncitori si masini.
Inauntru e o cu totul si cu totul alta poveste, iar exponatele sunt cu adevarat pretioase. Si zau ca poti pierde o zi printre ele fara sa iti dai seama.
Bun, hai sa vedem ce mi-a placut, fara a fi intr-o ordine a preferintelor. Mi-a placut foarte mult Vulcanul, mai ales ca are un fel de mini-cinema in trapa de sub el si imaginile sunt foarte interesante. Mi-a placut Lancasterul despre care am citit niste carti geniale.
Am vazut pentru prima data Fw-190, Ju-87 sau Bf-109, alte avioane pe care le visam.
Unul dintre cele mai impresionante avioane, pentru mine unul, a fost Lightningul cu ale lui motoare asezate cat se poate de nenatural, dar care arata atat de bine.
Si am avut sansa sa prind o zi in care, intr-unul dintre hangare, oamenii munceau la reconditionarea unui Mustang, ceea ce mi s-a parut foarte tare.
Am pentru voi un mic album foto postat pe pagina noastra de Facebook (va invit sa dati un like daca nu ati facut-o deja), dar va spun ca merita sa vizitati muzeul daca aveti drum prin Londra si sunteti pasionati de aviatie.
