Disputa dintre compania Blue Air și statul român, pentru că pare că statul ține cu încăpățânare să pună piedică unui privat, a atins apogeul în cursul zilei marți, 6 septembrie, când operatorul aerian a anunțat anularea tuturor curselor sale din următoarele zile.
A fost în mod clar un gest de forță din partea Blue Air, gest care are toate șansele să însemne ultimul cui din coșciugul acestei companii care, cum o fi ea, reprezintă totuși cel mai mare operator aerian al României.
Și pentru că absolut toată lumea din țara asta și-a dat cu părerea și a aruncat cu pietre, am zis că este cazul să vorbim și noi puțin despre ce s-a întâmplat și despre ce anticipăm că va urma.
Modul în care Blue Air a fost pusă la colț de reprezentanți ai statului român este fără precedent. Nu avem încă toate informațiile pentru a putea afirma că toate acuzațiile acelea sunt susținute de fapte, dar modul în care șeful ANPC a dat de pământ cu această companie este unic. Niciodată o autoritate din România nu s-a aruncat astfel doar într-o direcție, iar ăsta e un prim lucru care trebuie să ne dea de gândit.
Sigur, tipul de la Protecția Consumatorului vine și spune că doar de Blue Air se poate lua la capitolul operatori aerieni, pentru că Wizz sau Ryan nu au sedii în România. Numai că el e de la Protecția Consumatorului, nu de la Reglementarea Transportului Aerian, iar consumatorul e român. Nu am văzut mesaje publice adresate celor două companii, nu am văzut inițierea unor discuții, chiar informale, cu reprezentanții lor, nu am văzut nimic. Asta deși și pe numele celor două, de exemplu, sunt mii de plângeri ale clienților ce se consideră păgubiți.
Pe de altă parte, e foarte greu să ai compasiune pentru Blue Air dacă ești unul dintre cei care nu și-a recuperat banii sau dacă știi pe cineva păcălit. Compania a făcut niște mizerii colosale pentru clienții săi, pe care i-a obligat practic să accepte că au fost înșelați. Iar pe acest fond au venit atacurile din partea statului, atacuri întâmpinate cu urale de multe ori.
Dar, din nou, nu l-am văzut pe șeful de la Protecția Consumatorului demonizând nicio altă companie din România în acest fel, nici măcar magazinelele alea, unele foarte mari și foarte cunoscute, care vindeau alimente alterate.
Apoi, blocarea conturilor Blue Air este sinonimă cu scoaterea din activitate, oricât ar minți înalți reprezentanți ai mândrului stat. Neavând cum să facă plăți, Blue Air nu prea poate zbura, iar finalul nu poate fi decât cel de marți, cu anunțul suspendării activității.
Iarăși trebuie spus că nici Blue Air nu este inocentă, ci o companie cu mari probleme financiare și cu multe datorii către bugetul de stat. Doar că nu este singura în această situație, de unde și senzația că autoritățile sunt pentru unii mumă, pentru alții ciumă,
Mai mult, conturile Blue Air nu au fost blocate pentru o datorie la ANAF, ci la Administrația Fondului de Mediu din subordinea ministrului Barna, cel care aproape că urla marți seara pe Facebook că zborurile pot fi reluate.
Ca o paranteză, este absolut grețoasă acea intervenție a lui Tanczos Barna, care nu a făcut decât să se rățoiască stupid la cameră. Nu a explicat câte discuții și negocieri au existat pentru eșalonarea datoriilor Blue Air către AFM, nu a explicat de ce instituția a luat cea mai dură decizie posibilă împotriva companiei și nu și-a explicat nici îndemnurile stupide de reluare a zborurilor. Când ești ministru și spui de la înălțimea funcției că o companie își poate continua activitatea având conturile blocate ești obligat să explici cum anume se poate face asta.
Apoi, nu în ultimul rând, cum se face că același stat român care nu a negociat o eșalonare a datoriilor Blue Air pentru a nu se ajunge la blocarea conturilor a găsit peste noapte 5 milioane de lei, peste un milion de euro, pentru ca Tarom să efectueze zboruri de repatriere a clienților afectați de anularea curselor Blue.
Nu a explicat nimeni de ce este nevoie de 5 milioane de lei și nu de 4 sau de 6 sau de oricare altă sumă. În baza căror calcule se alocă un milion de euro către Tarom doar pentru aceste zboruri de repatriere? De ce către Tarom și nu către o altă companie care ar fi putut, poate, efectua zborurile mai ieftin? Dacă Tarom încasează un milion de euro pentru X zboruri, oare Wizz, Ryan, HiSky sau oricine altcineva nu putea face același lucru cu 500 de mii de euro?
Discuțiile despre parteneriatul cu Air Connect nu își au rostul acum, este un acord comercial normal pentru acest sector și nu înseamnă nimic special.
Iar speculațiile cu privire la ministrul Barna, UDMR, Ungaria și interesul Wizz pentru dispariția unui concurent puternic de pe piața din România sunt doar speculații pe care nu le vom aborda.
Blue Air a făcut multe mizerii clienților săi, mai ales după izbucnirea pandemiei, iar pentru asta a plătit la capitolele imagine și vânzări. Așa cum e normal într-o economie de piață.
Dar statul român a arătat o disponibilitate înfricoșătoare de a pune cu butuci o companie destul de mare și de cunoscută fără vreun motiv clar. În loc să vină cu măsuri și reglementări care să susțină poate redresarea economică a Blue Air, reprezentanții noștri, că și tipul de la ANPC e plătit de noi, au venit cu bârfe de colțul gardului despre ce s-a discutat în întâlnirile private.
Spre finalul anului 2020, statul roman cel rau a facut cadou acestei companii un imprumut de 300 milioane de lei, imprumut garantat cu aeronave vechi in valoare de maxim 10 milioane de lei si cu un teren neconstruibil de valoare mult mai mica. Blue Air este in incapacitate de rambursare si nu va plati niciodata acest imprumut. Nu stiu daca autorii acestui articol au zburat vreodata cu aceasta mizerie de companie. Au zero respect fata de clienti si ofera servicii extrem de proaste. Dupa 5 zboruri efectuate cu ei, am decis ca nu voi mai pune niciodata piciorul intr-o aeronava Blue Air. Multumesc frumos dar aleg sa platesc dublu, triplu sau de zece ori pretul si sa zbor cu alta companie. De exemplu, cu Tarom! Si da, logic ca statul a ales sa plateasca Tarom peste 1 milion de euro pentru zborurile de repatriere. Tarom este compania nationala.