Ministerul Apărării a selectat oferta companiei Rafael, din Israel, pentru dotarea cu sisteme antiaeriene SHORAD/VSHORAD.
Anunțul a fost făcut de ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, și confirmă o opțiune cel puțin discutabilă a factorilor de decizie din cadrul MApN.
”Sunt rachete cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune. A fost derulată procedura de licitație restrânsă și există un câștigător al procedurii, urmează să fie semnat contractul. În toamnă. Mai e un schimb de corespondență. Rafael e, din ce știu eu, este câștigătorul procedurii. Sper să nu ne încurcăm pe drum. Sunt aceste baterii de rachete defensive pe care noi nu le avem și avem nevoie de ele”, a declarat Moșteanu la TVR.
Bun, acum hai să vedem ce sunt aceste sisteme antiaeriene și de ce alegerea României este una curioasă.
SHORAD/VSHORAD înseamnă short-range air defense/ very short-range air defense, adică sisteme antiaeriene cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune. Sau, așa cum sunt definite de Direcția Generală pentru Armamente, sunt ”sisteme de apărare aeriană apropiată a bazelor aeriene, elementelor de dispozitiv operativ, punctelor obligate de trecere și altor obiective împotriva unui inamic aerian ce acționează la înălțimi mici și medii”.
Deci vorbim despre sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acțiune ce ar fi folosite preponderent pentru apărarea bazelor aeriene și a obiectivelor importante de atacurile aeriene de la înălțimi mici. De exemplu, atacuri cu elicoptere sau, mai nou, cu drone.
Alegerea României este una cel puțin curioasă din mai multe motive, cel mai important fiind capacitatea companiei Israelului de a livra sistemele în calendarul convenit. Perioada de război prin care trece Israelul, cu conflicte succesive în Gaza, Liban, Siria, Iran sau Yemen, a făcut ca industria de apărare să fie focusată pe nevoile armatei proprii.
De aceea, de exemplu, cei de la Elbit au întârzieri considerabile în livrările dronelor Watchkeeper către România, calendarul final fiind încă unul neclar deși țara noastră are mare nevoie de drone. Ori cum nu este deloc clar când se vor încheia războaiele pe care le duce Israelul, nu este clar nici când Rafael va putea livra sistemele acestea.
Ministerul Apărării, având deja un caz similar, a preferat tot o companie din Israel pentru echiparea cu sisteme vitale în conflictele moderne, așa cum sunt acestea.
Mai departe, compania din Israel are o ofertă despre care nu se poate spune că este de nerefuzat. Sistemul SPYDER ar fi fost propus României, iar una dintre probleme este legată de interoperabilitate. Dacă multe dintre statele europene se orientează mai degrabă pe sisteme IRIS-T SL ale celor de la Diehl, România e cumva în afara curentului, iar discuția legată de modularitate și interoperabilitate este deschisă.
Peste toate aceste lucruri, avem și o informație pe surse, e drept, care spune că Rafael ar fi ales un radar fabricat în Polonia pentru sistemele cumpărate de România, unul care nu a fost testat în condiții reale și care nu a fost cumpărat de alte state. De ce a făcut Rafael acest lucru? Pentru a reduce costurile contractului, care și așa depășesc cu 10%, din nou pe surse, estimarea inițială.
Contractul urmează să fie semnat în toamna acestui an și atunci ar trebui să știm mai multe despre ce anume va cumpăra România, în ce cantitate și care este calendarul de livrare. Iar atunci, dacă între timp nu apar noutăți, vom putea relua această discuție.
