Una dintre informațiile care a făcut valuri în ultimele zile este ”armada” de avioane arhaice Shenyang J-6 (clone chinezești ale lui MiG-19) transformate în drone. Oare ce i-a apucat pe oamenii lui Xi Jinping?
Din câte se pare, știrile despre dronele chinezești au luat avânt după ce armata populară și eliberatoare a postat pe platforma locală de social media două imagini cu aparate J-6, iar apoi cei de la Defense News au obținut o imagine satelit cu o platformă a bazei aeriene Liancheng pe care se află vreo 50 de clone de MiG-19.
Informația, în schimb, nu e deloc nouă. Forțele Aeriene Populare ale Chinei au retras oficial din serviciu avioanele J-6 în 2010 și tot atunci a început și conversia unora dintre aparate în drone.
În 2013 existau deja analize ample cu privire la programul acesta de ”dronificare” a primului supersonic operațional din lume și tot din acele analize vin și o parte dintre răspunsurile la întrebarea ”de ce?”.
Ei bine, răspunsurile acestea sunt momentan două.
Fiind vorba despre avioane retrase ce pot fi pilotate de la distanță ele ar urma să fie folosite la suprasaturarea apărării antiaeriene inamice. Cum care inamic? Păi Taiwanul cel rebel, care nu vrea, domnule, să intre sub umbrela comunistă.
Chinezii cred că sistemele antiaeriene taiwaneze pot fi depășite dacă vor trimite un număr suficient de mare de aparate în zona insulei. Iar opțiunea de a folosi avioane vechi, care nu au echipaj uman la bord, este cea mai la îndemână, asta ca să nu vorbim despre costurile reduse.
Strategia este una în doi pași, dronele atrăgând focul inamic și ținând inamicul ocupat, iar echipajele pregătite și echipate pentru misiuni de tip ”wild weasel” distrugând apoi bateriile.
Al doilea răspuns este atacul. În cazul în care se ajunge la suprimarea apărării antiaeriene și mai sunt drone capabile de zbor, ele pot fi utilizate pentru misiuni de atac la sol, mai ales pentru cele care nu necesită o precizie deosebită.
Înainte să înceapă discuțiile cu ”și noi puteam face asta cu IAR-93 (sau oricare alt avion retras din serviciu)” trebuie spus că această strategie nu este demonstrată în situații reale și că este foarte costisitoare pentru țările mici.
Nicio altă țară nu a recurs la acest concept și ne îndoim că nimeni nu s-a gândit la el până acum. Dronele transformate din avioane cu echipaj uman sunt utilizate frecvent pentru antrenamente sau chiar teste, dar nu în conflicte reale.
Apoi, o astfel de flotă necesită investiții consistente în mentenanță. Dronele alea trebuie să decoleze, să zboare și eventual să revină la bază după misiune. Chiar dacă nu au piloți la bord, au nevoie de combustibil, tehnicieni, piese de schimb și așa mai departe. Iar toate astea costă.
Eficiența nor nefiind demonstrată (cine spune că un bruiaj eficient nu poate distruge întreaga flotă?) în situații reale, ceilalți mari actori militari și-au concentrat banii în alte direcții.
0
0
Lensăraș tată🙂,mătăluță nu gîndești că un chinez 🤔. Poate „dronele” vor avea o singură misiune, s-ăi zicem camicaze și nu vor mai trebui să se întoarcă la bază.
e si asta o idee, sa mai raresti din apararea AA, consumand rachetele Taiwaneze.
altfel, ele nu mai au valoare combativa.
bine, daca fratiorii taiwanezi au radare jmechere care sa poata discrimina tipul de amenintare, „dronele” chinezilor continentali vor avea o valoare tactica fix 0.
aici s-ar putea sa vina amerlocienii cu ceva supraveghere in zona.