Dacă vreți să vedeți singuri ce înseamnă război informațional e suficient să vă uitați spre Ucraina.
Pe front nu se întâmplă nimic semnificativ de ceva vreme, însă social media și, implicit, presa sunt inundate cu știri despre orășele ce nu au vreo relevanță în economia războiului. Însă aceste informații sunt transmise în așa fel încât cele 7 blocuri din Soledar par mai importante decât tot Harkovul.
Și nu este prima dată. Vă mai amintiți contraofensiva ucraineană din vară? După un început care a surprins pe toată lumea, a urmat supralicitarea victoriilor de pe front.
Orașe ca Izyum, Lyman, Slovyansk au fost transfomate în puncte centrale și ni se spunea că după cucerirea lor doar Moscova mai rămâne în picioare. Ei bine, în realitate cucerirea acestor localități nu a făcut altceva decât să ducă frontul mai aproape de Donbas. Rușii au stabilizat apoi linia, au găsit alte linii de aprovizionare și nimic nu s-a schimbat semnificativ.
Acum este la fel, doar că din cealaltă parte. Acum retorica este că dacă Ucraina pierde Soledar, Bakhmut și alte chestii la fel de mici recruții lui Putin se vor mai opri doar la porțile Kievului și acolo doar ca să își tragă puțin sufletul.
Apoi, de cel puțin o lună citim despre pregătirile de ofensivă. Ucrainienii se pregătesc, rușii se pregătesc, până și sătenii din Mizil ar avea vreo ofensivă în plan…
De ce se minte atât?
Pentru că războiul erodează. E nevoie de zgomot, cât mai mult zgomot, pentru ca mulțimea să accepte în continuare mobilizări, sute și mii de morți, săptămâni și luni fără curent, fără mâncare, fără apă, cu mitraliera la orice colț de uliță.
Guvernele, atât cel de la Kiev, cât și cel de la Moscova, au nevoie de zgomot pentru a ascunde realitatea. de aceea bombardează publicul cu informații oficiale și pe surse care le susțin retorica. Rușii vorbesc despre victoriile lor ca despre mari bătălii ale secolului XXI, iar ucranienii încearcă să le împacheteze în retrageri strategice prin care provoacă pierderi inamicului.
Problema este că media, în disperarea ei după audiență, nu doar că devine portavoce a guvernelor, ci chiar amplifică minciunile și se transformă în agent de dezinformare.
Media preia informațiile trunchiate și chiar mincinoase ce vin pe căi oficiale și le accentuează tușele false în goana după senzațional, astfel că imaginea care reiese este una complet diferită față de realitatea din teren.
Ce urmeaza?
Este foarte dificil de presupus ce urmează, însă aproape sigur nu vor urma contraofensivele de proporții despre care ni se vorbește atât. Frontul ucrainean este foarte mare și este practic imposibil să muți trupe și tehnică pe un segment de-al lui fără știrea inamicului, care se va pregăti.
Iar niciuna dintre armate, cu toată bunăvoința și toate armele occidentale care ajung pe front, niciuna dintre armate nu are superioritatea tehnică și numerică pentru a o copleși pe cealaltă și a sparge frontul undeva pentru a lua un avans semnificativ.
Asta înseamnă că vom avea probabil un an în care focusul va fi pus pe uzura inamicului, pe a-i provoca pierderi cât mai mari pentru ca acesta să vină la masa negocierilor dintr-o poziție de inferioritate.
P.S. Conturile de OSINT de pe Twitter, de unde fură marii pseudoanaliști informații, sunt ale unor studenți care au optimizat niște algoritmi de căutare pe social media.
4
0
Average Rating