Alegerile prezidențiale din România, din data de 4 mai, dar mai ales discuțiile și analizele de dinainte și de după scrutin, arată că avem o ruptură semnificativă în societate în ceea ce privește înțelegerea modului în care acționează și reacționează oamenii în epoca dominată de social media.
Dacă ne uităm la rezultatul alegerilor din 4 mai și la modul în care candidații și partidele politice au ales să comunice, diferențele de abordare sunt cât se poate de evidente. Avem un candidat, George Simion, care a câștigat într-o manieră categorică primul tur folosind în campania electorală aproape exclusiv canale de comunicare din social media. De cealaltă parte, există un grup extins al politicienilor, să le spune tradiționali sau suținuți de partide tradiționale, care au mers preponderent pe metodele de comunicare clasice. Sigur că social media nu este ea singură explicația pentru rezultatul alegerilor, dar cred că reprezintă o componentă importantă. Și am să explic de ce.
Dezvoltarea social media din ultimii ani, în special din timpul și după pandemia de Covid-19, a schimbat dramatic modul în care oamenii comunică și în care primesc informațiile. Online-ul a explodat pe fondul masurilor care au restrâns drastic libera circulație. Blocați în case sau având opțiuni limitate de a ieși și de a se întâlni unii cu ceilalți, oamenii s-au refugiat în online pentru a-și exprima opiniile. Iar acest mod de a discuta nu doar nu s-a temperat după pandemie, ci chiar a fost accentuat de ușurința conectării cu grupuri mari. Așa au apărut influencerii formatori de opinii, dar și followerii, urmăritorii acestora, în grupuri din ce în ce mai segregate și targetate.
Ce înseamnă această modificare a comportamentului? În contextul discuției noastre, înseamnă o schimbare a modului în care alegătorul se informează și, implicit, a celui în care decide cum votează. Dacă până acum, presa mainstream tradițională deținea un soi de monopol nedeclarat asupra perioadei electorale, iar dezbaterile nu doar că erau așteptate, ci chiar prilejuri de a da lovituri decisive rivalilor politice, vezi disputa Băsescu – Geoană, în 2025 acest mod de promovare electorală a devenit irelevant. În schimb, semnificativă a devenit nu atât prezența pe social media, cât iscusința de a inventa un curent care să atragă cât mai multe grupuri.
Se vorbește despre social media ca acest mediu în care microtargetarea este cuvântul de bază. Practic, suntem cu toții în acest mediu virtual, dar nu suntem împreună, pentru că ne orientăm spre echo chambers atât de multe și atât de mici încât ajungem să fim singuri. Suntem alături de un grup într-o speță, alături de altul în alta și așa mai departe. Puse într-o imagine de ansamblu, aceste echo chambers ne fac să fim singuri, pentru că niciodată nu vom fi în acord complet cu ceilalți. Și chiar dacă aceste lucruri se întâmplau și în trecut, interacțiunea fizică limita și limitează izolarea în camerele de ecou. Pe când acum, social media exacerbează izolarea, făcând din blocarea opiniilor cu care nu rezonăm inițial o chestiune de click-uri. Iar în momentul în care ai această posibilitate, tentația excluderii este uriașă.
You get a block, you get a block, everybody gets a block!
Însă există și un revers al medaliei aici. Microtargetarea și crearea premiselor pentru autoizolare au deschis larg ușa pentru curente de opinie. Așa cum se spune, deloc greșit, suntem animale sociale și vrem să facem parte din comunități. Și dacă în interacțiunile personale tindem să de izolăm de oricine nu gândește ca noi în anumite spețe, ajungând să ne izolăm de toată lumea, în curentul de opinie lucrurile stau altfel. Acolo, microtargetarea se transformă în macrotargetare. Discursul se transformă din ”să îl schimbăm pe politicianul X” în ”să schimbăm sistemul”. Iar dacă politicianul X poate sau nu să îți placă din motive cât se poate de subiective, un curent general de tipul să schimbăm ce nu e bine sau să facem bine este ceva la care poți adera. Mai mult, este ceva din care vrei să faci parte, este oportunitatea ta de adera la un grup. Astfel, exponentul curentului devine puțin important, semnificativă fiind ideea pe care o susține.
Revenind la discuțiile despre alegerile din data de 4 mai, observ o ruptură semnificativă de realitatea social media a celor care își exprimă opiniile, mai ales în ceea ce privește absența câștigătorului din mediul tradițional de dezbatere.
Sunt tot mai puțin tentat să cred că George Simion a refuzat dezbaterile electorale pentru că nu ar fi făcut față. Deși nu e un orator excepțional, omul are ani buni de experiență în ale discursului și dezbaterii, iar dacă ne uităm la contracandidații din primul tur nu văd cine ar fi putut să îl pună în dificultate. Mult mai probabil mi se pare faptul că Simion a refuzat dezbaterile pentru că alegătorii lui nu erau acolo, ba chiar prezența lui într-o dezbatere i-ar fi dus publicul spre mass media tradițională. Ori de ce să faci asta atunci când ai acces neîngrădit la o bază uriașă de public, căruia îi poți transmite mesajele tale și care, în cea mai mare parte, nu va verifica și nu va contesta acele mesaje?
În plus, Simion s-a urcat pe curentul ”anti sistem” din politica românească, pe care l-a augumentat cu alte idei în aceeași notă, vezi ”turul doi înapoi”, ”să redăm voința poporului” sau ”să fie din nou bine”. Indivizi și micro grupuri de utilizatori social media se aliniază în spatele lui Simion, dar pentru acest curent. Simion nu a fost votat pentru că este vreo lumină în ale politicii, ci pentru că a avut abilitatea de a dezvolta un trend pe social media și de a deveni exponentul acestuia. Alegerile din 4 mai nu au fost despre Simion versus Dan versus Antonescu, despre programe de guvernare, despre planuri concrete de viitor. Alegerile au fost despre cu ”noi, grupul” facem ceva împreună. Despre cum răsturnăm sistemul. Nu contează în momentul ăsta ce punem în locul sistemului, importantă e acțiunea grupului. De aceea nu o să vedem votant al lui Simion care să argumenteze într-o discuție cu elemente din programul politic. O să vedem întotdeauna argumente emoționale, de tipul ”noi împotriva lor”.
Să îl acuzi pe Simion că a fugit de dezbateri este la fel de inutil precum o scrisoare către Donald Trump după anularea alegerilor din noiembrie 2024. Sigur, publicul tău, că e în fața TV-ului sau pe platformele de știri, va reacționa. Dar publicul celălalt, căruia i se adresează Simion, nici nu va băga în seamă aceste nemulțumiri pseudo-elitiste.
Iar aici cred că este un punct central al discuției. Elitele sunt prin esența lor conservatoare. Nu vor să se schimbe nimic și, mai mult, cred că lumea nu se va schimba și că ele își vor păstra rolul întotdeauna. Numai că asta este cea mai bună modalitate de a pierde contactul cu realitatea.
Am încercat ceva vreme să înțeleg cum un candidat care vorbește despre microcipuri în suc sau informația din apă poate convinge atât de mulți oameni sau cum unul care și-a construit întreaga viață pe scandal și trădări devine cel mai votat dintre români. Concluzia mea este că nu este despre ei. Românii nu cred că au votat politicianul Georgescu sau politicianul Simion, ci curentul al cărui exponenți sunt cei doi. A fost votată ideea, a fost votat grupul, a fost votată emulația. Ce ne mai arată aceste alegeri este că politicieni precum Georgescu și Simion sunt mult mai ancorați în realitate decât pseudo-intelectualii din partidele tradiționale sau cei care comentează de pe margine. Pur și simplu, bazinul de alegători este din ce în ce mai puțin în locurile în care este căutat. Votanții sunt din ce în ce mai puțin în fața televizoarelor, citesc din ce în ce mai puțin site-urile de știri, ascultă tot mai puțin analiști. Unii politicieni au înțeles perfect acest lucru și și-au ajustat campaniile. Alții se întreabă de ce nu îii votează lumea și ce au făcut greșit.
Simion este singurul candidat cu o prezență electorală coerentă și consistentă în Diaspora. Dincolo de cele aproximativ un milion de voturi pe care Diaspora românească le oferă la fiecare scrutin, fiecare dintre alegător din acel milion are pe cineva ”acasă”. Oare cum vor vota și de unde se vor informa românii din România cărora frații, copiii sau nepoții le spun că votează ”schimbarea”, că vor să fie ”mai bine” ca să se ”întoarcă acasă”?
