In inima Berlinului, foarte aproape de centrul orasului, se afla un aeroport dezafectat, transformat in parc, dar nealterat ca si forma. Flughafen Berlin-Tempelhof a fost ani la rand principala poarta aeriana a capitalei Germaniei, iar in timpul blocadei sovietice a fost singurul loc prin care Berlinul de Vest a primit provizii.
Tempelhof este un loc cu o bogata istorie, denumirea venindu-i de la cavalerii templieri, care detineau terenul. Ulterior a devenit loc de parada pentru trupele prusace si germane, iar de la inceputul anilor 1900 loc de demonstratii aeriene, aici zburand Armand Zipfel sau Orville Wright.
A devenit oficial aeroport in octombrie 1923, iar din 1926 a fost baza celor de la Deutsche Luft Hansa, cumva precursoarea Lufthansei macar din punct de vedere al statutului de operator aerian national. Primul terminal a fost construit la Tempelhof in 1927 si a devenit primul din lume conectat cu o linie de metrou. Dupa ce nazistii au ajuns la putere a inceput constructia noului terminal, acesta fiind cel vizibil si astazi, un urias arc de cerc cu o lungime de 1.2 kilometri.
Dupa finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial administrarea Berlinului a fost impartita intre Aliati, sovieticii preluand partea de est, iar occidentalii pe cea de vest, in care se afla inclus si Tempelhof. Putin mai tarziu, pe 20 iunie 1948, din ordinul odiosului Stalin, sovieticii au blocat caile de aprovizionare a Berlinului de Vest in speranta ca Aliatii vor abandona partea lor de oras si ca vor putea controla intreaga capitala. N-a fost asa pentru ca, folosindu-se de cele trei culoare de zbor disponibile in spatiul aerian al Germaniei Democrate (comunista adica), Statele Unite, Marea Britanie & Co. au demarat operatiunea Vittles.
Zeci de avioane veneau zilnic pe Tempelhof aducand provizii pentru berlinezii aflati sub blocada sovietica, operatiunea continuand pana in septembrie 1949.
In perioada Razboiului Rece, aeroportul a fost principala baza aeriana a trupelor americane din Berlinul de Vest si, in acelasi timp, principala poarta pentru zborurile civile catre oras. Lucrurile s-au schimbat in deceniul sapte, atunci cand Berlinul de Vest a inceput sa fie deservit de aeroportul Tegel, iar Tempelhof a iesit din circuitul comercial pana in 1981, atunci cand o companie micuta a inceput sa zboare spre Paderborn.
Dupa reunificarea Germaniei, autoritatile au luat decizia de a miza pe un alt aeroport, Schonefeld, pentru traficul aerian din Berlin, iar in 2007 s-a luat decizia de a inchide Tempelhof. In ciuda unei incercari de a-l mentine deschis printr-un referendum, nu s-a adunat procentul de voturi necesar, astfel ca Tempelhof a devenit istorie. Astazi, locatia este un urias parc si, pe o anumita portiune, au fost instalate case modulare in care sunt cazati imigranti.
Cam asta este povestea Tempelhofului, acum vreau sa va povestesc experienta proprie de pe aeroportul abandonat din Berlin.
Nu am cautat foarte multe detalii despre povestea aeroportului abandonat inainte de a ajunge acolo pentru ca nu ma asteptam la foarte multe lucruri. Cumva imi imaginam un parc, din acela cu multi copaci si bancute, in care s-ar mai vedea, daca te uiti atent, semnele unui aeroport dezafectat.
Asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa descopar un aeroport in adevaratul sens al cuvantului, cu doua piste de decolare-aterizare in stare excelenta, bretele si un terminal impresionant.
Terminalul este partea din Tempelhof care m-a lasat cu gura cascata. Este, asa cum am spus, impresionant. Un urias arc de cerc, lung si inalt. E protejat de garduri, deci nu te poti apropia de el, cu atat mai putin sa intri inauntru. Dar si privit de la distanta e incredibil si nu pot decat sa-mi imaginez cum era atunci cand aeroportul functiona.
Suprafata pistelor si a bretelelor mi s-a parut excelenta si nu as baga mana in foc ca nu e intretinuta si acum, la mai bine de 10 ani de la dezafectare. Si foarte misto mi s-a parut detaliul indicatoarelor de aeroport pastrate in stare buna spre foarte buna, numai cateva fiind vopsite de baietii care se pacalesc ca fac graffiti.
Parcul in sine, care se intinde pe toata suprafata aeroportului, este urias. Am facut o plimbare de o ora cu bicicleta si l-am parcurs in mare, in punctele importante, fara a zabovi totusi prea mult nici acolo. Pentru berlinezi mi se pare o idee exceptionala aceea a transformarii in parc. Au nu doar zone de iarba, ci si de gratare, de skating si asa mai departe. Pe piste si pe bretele se practica la greu wind skateboardingul, cred ca asa se numeste sportul in care esti pe skate si esti propulsat de o parapanta in miniatura.
Sunt centre de inchiriat cam orice cu pedale, locuri in care se practica inclusiv polo cu bicicletele.
Per total, a fost o vizita in care am invatat istorie, m-am distrat si am aflat cum poti profita de un spatiu pe care nu il mai folosesti, altfel decat a-l vinde rechinilor imobiliari pentru a construi diverse monstruozitati.
0
0
Interesant articolul. Nu cu multa vreme in urma citeam un alt articol despre cele 4 aeroporturi berlineze si scandalul legat de inchiderea (sau pastrarea) celui din Tegel, pe fondul supraaglomerarii Shonefeld-ului si a intarzierilor aferente Brandemburgului. Din cate stiu era programat un referendum pentru decizia de inchidere/pastrare a Tegelului.
Din cate am citit pentru documentare, Tegel are soarta pecetluita, urmand a fi inchis atunci cand vor deschide Berlin Brandenburg. E programat pentru 2020, dar am inteles ca e putin in intarziere. Oricum, vor ramane la un moment dat doar Schonefeld si Brandenburg.
Interesanta abordarea lor, caci la o adica il pot redeschide repede, doar dupa unele modernizari rapide!
La noi era deja cartier cu Mall pe el! 🙂
Frumos articolul, dar si mai frumos scris fata de celelalte articole care par niste stiri pe scurt.
Felicitari!
Incercam sa avem un material mai amplu macar o data pe luna, daca nu chiar de doua ori pe luna.