De câteva zile bune, o interpretare a unei știri internaționale face vâlvă în online-ul de la noi. Se spune că România ar fi pierdut un centru regional de mentenanță pentru F-16, care va fi înființat în Slovacia. Dar așa să fie oare?
Știrea inițială face referire la semnarea unui parteneriat strategic între compania norvegiană Kongsberg Aviation Maintenance Services și cea slovacă Letecké opravovne Trenčín (LOTN) pentru înființarea unui Centru Regional de Mentenanță și Reparație (Maintenance, Repair, and Overhaul – MRO) pentru avioanele F-16.
De aici, cineva a croit o poveste potrivit căreia acest centru regional ar fi trebuit să fie înființat în România, la Romaero, dar pentru că noi am întârziat o decizie vreme de doi ani, poate și mai bine, norvegienii și-au luat oferta și au plecat în Slovacia, acolo unde au fost primiți cu brațele deschise. Este genul de poveste clasică românească, în care publicul este invitat să plângă după ceva ce n-am avut și nici măcar nu știm dacă avem nevoie.
Înainte de toate, trebuie să stabilim un lucru foarte clar. Denumirea unei unități nu definește obiectul ei de activitate sau amplitudinea pe care o are. Asta înseamnă că un Centru Regional de Mentenanță pentru F-16 nu este obligatoriu să fie regional. Nu înseamnă că utilizatorii de F-16 din regiune sunt obligați să îl folosească. Dimpotrivă, dacă ne uităm la flancul estic al NATO, nu prea există potențiali clienți pentru centrul din Slovacia în afara Forțelor Aeriene Slovace. Polonia are facilități de MRO mult mai capabile, Grecia și Turcia la fel, iar România încearcă să pună pe picioare propria facilitate. În aceste condiții, pentru Centrul Regional din Trencin nu prea sunt avioane. Este o discuție legată de Bulgaria, despre unde și cum va alege să facă mentenanța F-urilor 16, dar și acolo se insistă pe o capabilitate locală.
Bun, deci cel mai probabil Centrul Regional e regional doar cu numele, nu și cu activitatea, din simplul motiv că nu are ce activitate să preia sau ce nevoie să acopere.
Acum să trecem la minciună. Materialul din România, căruia nu îi dau link, spune că partea norvegiană plănuia să facă această investiție într-un centru regional MRO pentru F-16 în România, mai exact la Romaero. Asta e o minciună ordinară despre care nu cred că poate proveni dintr-o eroare de citire sau de interpretare.
Încă de la achiziționarea primelor avioane F-16 din Portugalia, tocmai în 2013, România, prin Ministerul Apărării, a stabilit că va avea un Centru Național de Mentenanță pentru F-16 la Bacău, prin compania Aerostar. În 2020 a venit și oficializarea, Aerostar fiind desemnată centru unic de mentenanță pentru F-16 în România. Niciodată nu a existat intenția de a dezvolta o a doua facilitate MRO pentru F-16 în țară și niciodată nu s-a discutat despre Romaero în acest context.
De asemenea, centrul MRO pentru F-16 din România, de la Bacău, este dezvoltat în cooperare cu OGMA, compania portugheză care se ocupă de mentenanța și modernizarea avioanelor F-16 pentru Portugalia, și cu Lockheed Martin. Nu ar fi avut niciun fel de logică să mai înființezi un al doilea astfel de centru cu cei de la Kongsberg, echivalentul norvegian al OGMA.
Nu în ultimul rând, mai este un aspect care trebuie luat în considerare atunci când vorbim despre această ”pierdere”, cel al utilității.
Spre deosebire de Slovacia, care acum primește avioanele F-16 noi, pe care le va folosi măcat 30 de ani de-acum înainte, România plănuiește să scoată din serviciu aceste aparate în aproximativ 10 ani, când le va înlocui cu noile F-35, deja contractate. Ori a investi într-un centru MRO major ce are o durată de viață de numai un deceniu ar putea fi o irosire de resurse.
Pentru Slovacia, care va utiliza F-16 timp îndelungat, 30 sau chiar peste 40 de ani de-acum înainte, o astfel de investiție nu este doar rentabilă, ci absolut necesară. Pentru România, în schimb, viitorul înseamnă în acest moment F-35 Lightning II și, pentru a nu ajunge în situația de la F-16, cu centrul de mentenanță întârziat, ar trebui să înceapă de acum să așeze fundația viitoarei arhitecturi de mentenanță și reparație.
Materialul despre care afirm că este mincinos și-a atins scopul. A generat trafic și engagement pentru publicație. Din păcate, a dus discuția într-un loc de unde nu mai poate deveni utilă, pentru că de acum nu prea mai putem discuta onest și liber despre motivele întârzierii operaționalizării centrului de la Aerostar Bacău, ce anume nu a făcut compania de a ajuns în situația de astăzi și cum se poate evita acest scenariu pe viitor, atunci când va fi vorba despre F-35.
