Cand companiile aeriene low-cost au inceput sa opereze pe piata (in urma cu cateva zeci de ani in SUA, in urma cu 7-8 ani in Romania), oferta lor a starnit imediat o sumedenie de intrebari: Cum pot oare sa ofere zboruri atat de ieftine? Vor rezista pe piata? Avioanele lor pleaca si sosesc la timp? si mai ales: Este sigur sa zbori cu astfel de companii? Raspunsul la aceasta din urma intrebare este cu siguranta afirmativ. Pretul mic al biletului, asa cum vom vedea, vine din alte directii, care nu afecteaza in niciun fel respectarea masurilor de siguranta.
Contrar unei posibile prime impresii, zborurile low-cost nu sunt ieftine pentru ca se folosesc avioane uzate si oameni slab pregatiti, care nu cer salarii mari. Strategiile care permit practicarea unor preturi reduse sunt cu totul altele si au la baza reducerea cheltuielilor in orice aspect care nu tine de securitatea zborurilor. Astfel:
• rezervarile se fac online, deci nu e nevoie de agentii clasice, cu sediu, personal si tot tacamul
• scaunele din avion sunt plasate astfel incat sa incapa cat mai multi pasageri
• la bord nu exista mancare sau bautura gratis, absolut totul se plateste
• bagajele de cala se platesc separat
• aeronavele aterizeaza de obicei pe aeroporturi secundare, mai indepartate de orasul de destinatie, si astfel taxele platite de companie sunt mai mici
• timpul petrecut la sol de aeronave este foarte redus, deci nu apar costuri semnificative de stationare
• numarul de angajati raportat la numarul de pasageri este mic
• companiile folosesc un singur tip de avion si ca urmare intretinerea este nu doar mult mai ieftina, ci si mult mai facila
Sa detaliem putin cateva dintre aceste strategii:
1) Faptul ca o companie low-cost are in dotare un singur tip de avion, de obicei Boeing 737, atrage dupa sine avantaje majore. In primul rand, e nevoie de mai putini piloti, ceea ce inseamna ca se platesc salarii mai putine (nu mai mici, ci mai putine). In cazul unei companii clasice, care opereaza pe mai multe tipuri de aeronave, e necesar sa existe piloti specializati pe fiecare tip, plus pilotii de rezerva aferenti, ca urmare cheltuielile cu salariile cresc.
Acelasi lucru e valabil si pentru mecanicii de intretinere – acestia nu trebuie sa fie calificati decat pentru intretinerea unui singur tip de avion. Costurile cu pregatirea lor sunt mai reduse si, in plus, facand zi de zi cam aceleasi operatii, ei devin foarte experimentati pe acel tip de avion si pot sa identifice precis si rapid orice problema. Adaugam si avantajul stocurilor mai mici de piese de schimb si ne dam seama cat de eficienta este aceasta strategie de reducere a costurilor.
Singurul dezavantajul ar fi acela ca, dispunand in marea majoritate a cazurilor de avioane de dimensiuni si capacitati medii (Boeing 737, care costa in jur de 50 de milioane $), aceste companii low-cost nu pot aborda si segmentul zborurilor transoceanice, unde cerintele sunt altele.
2) O alta modalitate clara de reducere a pretului biletului o constituie faptul ca toate serviciile suplimentare, de care nu oricine are nevoie, se platesc separat. Si nu ne referim aici doar la sandvisurile si cafelele servite la bord sau la taxarea fiecarui kilogram in plus al bagajului de cala. De exemplu, daca un pasager uita acasa tichetul de imbarcare, reprintarea acestui formular la aeroport se plateste scump (40 de euro in cazul companiei Ryanair, ceea ce este enorm pentru o simpla foaie de hartie). De asemenea, modificarea rezervarii, chiar cu mult timp inainte, nu e posibila sau e posibila dar la preturi foarte mari.
3) Preturile mici vin si din faptul ca aceste companii low-cost utilizeaza de obicei aeroporturile mai ieftine din punctul de vedere al taxelor, situate adesea la distante mari fata de orasul de destinatie. Aeroportul Luton, de pilda, este situat la 45 km de Londra, aeroportul Beauvais – la 66 km de Paris.
Acesta nu este insa neaparat un dezavantaj daca ne gandim ca un aeroport mare inseamna de obicei si multa aglomeratie la ghiseele de verificare a documentelor, din cauza curselor foarte numeroase care aterizeaza la intervale scurte de timp. Sa cobori din avion si sa gasesti o coada imensa formata din pasagerii a vreo doua-trei Boeing-uri 747 care au aterizat cu cateva minute inaintea ta nu e chiar o chestie care sa te binedispuna.
4) Sume foarte importante se pot economisi si prin asa-numitul „fuel hedging”. Este vorba de un fel de pariu pe care il face compania aeriana cu privire la pretul viitor al combustibilului: astfel, daca ea, compania, crede ca in viitor pretul va creste, poate incheia un contract pe 6-12 luni cu furnizorul combustibilului, contract care ii garanteaza ca in aceasta perioada de 6-12 luni va plati un pret fix, indiferent de fluctuatiile care se vor inregistra.
Desigur, pretul poate sa si scada, caz in care compania pierde, dar realitatea arata ca pe termen lung contractul de „fuel hedging” este un lucru bun. De exemplu, in intervalul 1991-2008 americanii de la Southwest Airlines au economisit 3,5 miliarde $ aplicand aceasta tehnica.
Dupa cum se observa din aceasta enumerare, economiile facute de companiile low-cost nu au nicio legatura cu folosirea de avioane vechi sau cu reducerea cheltuielilor de intretinere. Dimpotriva, preocuparea pentru siguranta zborurilor este chiar mai mare in cazul acestor companii.
Motivul e simplu: o companie low-cost pur si simplu nu isi poate permite sa aiba un accident, constienta de faptul ca in cazul unei tragedii s-ar activa imediat acel rationament preconceput – „E low-cost, deci nu investeste in siguranta pasagerilor, de-aia s-a intamplat ce s-a-ntamplat” – fapt care ar scoate-o imediat de pe piata.
Iar statisticile vin in sprijinul acestui punct de vedere: Ryanair, Easyjet, Wizzair, Blue Air, Air Asia, Berlin Air, Germanwings, Qatar Airways s.a.m.d. n-au avut accidente, ci doar unele incidente minore. Asadar, zborurile low-cost nu sunt mai putin sigure, ci doar mai putin confortabile. Dar acesta e un aspect acceptabil daca avem in vedere pretul platit.
Sursa: Manager.ro
0
0
Average Rating