Turcia

Read Time:4 Minute, 53 Second

f16In ultimele zile ati fost si am fost bombardati cu informatii despre tentativa de lovitura de stat din Turcia, unele reale, altele nu, asa ca m-am gandit sa va spun si my 2 cents despre treaba asta. De ce? Pentru ca suntem intre prieteni aici 🙂

Daca ati citit multitudinea de materiale despre Turcia, in special pe cele externe, la noi facandu-se in cazurile bune traduceri adaptate prezentate drept opinii, stiti deja ca turcii au o istorie bogata in asemenea actiuni in care factiuni din armata schimba liderii despre care cred ca nu mai reprezinta statul visat de Ataturk.

Cu toate astea, in istoria moderna a Turciei, in ultimele decenii, asemenea momente au disparut. Pede o parte este vorba despre modernizarea societatii, iar de cealalta parte de sufocarea independentei armatei, ceea ce nu e neaparat un lucru rau.

Despre presedintele care se viseaza tiran al Turciei, Recep Tayyip, nu-s multe de spus. Omul a ajuns la putere si din momentul ala a incercat sa faca absolut tot pentru a si-o consolida si mari. Iar aia care spun ca Erdogan are „tendinte autoritare” sunt imbecili. Omul e un dictator care abuzeaza de putere asa cum respira si nu-s putini cei care au suferit teribil din cauza lui. Totusi, are parte si de o sustinere populara care nu poate fi negata, mai ales in cadrul celor care li se povesteste Coranul si care viseaza la o Turcie islamica ce va baga in sperieti „dusmanii”. Va aminteste de cineva? Poate de Saddam si sunnitii care l-au sprijinit orbeste?

In fine, cam asta e situatia. Vineri seara, o factiune a armatei Turciei a decis ca e suficient si ca individul trebuie scos din joc. Motivele acestei decizii imi sunt straine. Recep Tayyip e boss-ul suprem al Turciei de prin 2004, la un an dupa ce a devenit premier si si-a inceput „munca” de a controla tot si toate. Inainte de alegerile prezidentale din 2014 a calcat pe Constitutie pentru a acorda presedintelui puteri sporite, apoi a candidat si a devenit presedinte. Asadar, abia acum s-au trezit militarii sa constate ca nu e bun? Poate fi vorba de moment, poate oamenii au asteptat clipa potrivita sa actioneze, poate au avut nevoie de timp sa se adune, sa se convinga, sa conspire. Poate acum a considerat Recep ca e momentul sa ii puna pe niste fraieri sa se rezvrateasca pentru a-si consolida si mai mult puterea. Dracu’ stie momentan, dar raspunsul la intrebarea de ce acum este una dintre cheile descifrarii loviturii de stat.

Ce s-a intamplat insa in noaptea de vineri spre sambata e de analizat. Factiunea din armata care, macar declarativ, si-a anuntat intentia de a-l zbura pe Tayyip din post a iesit pe strazi. Si nu oricum, militarii folosind tancuri, transportoare blindate, elicoptere de lupta si chiar avioane. Au fost ocupate pozitiile strategice din principalele metropole, Istanbul si Ankara, au fost retinuti liderii militari si unii dintre cei politici, au fost atacate cu munitie de razboi institutii importante si fidele presedintelui.

Si se parea ca lovitura a reusit, Erdogan aflandu-se intr-un avion deasupra Turciei si, din cate se povesteste, cautand azil cu disperare pe la Berlin, Londra si, nu e gluma, Teheran.

Situatia s-a schimbat cu 180 de grade dupa cateva ore si o sa va spun cum am vazut eu cronologia. Cancelariile occidentale plus Moscova au iesit public, pe rand, indemnand la continuitate si la respectarea democratiei. Erdogan si democratia, asta e una dintre cele mai cinice glume din ultimii ani! Dupa mesajele astea externe de sustinere a dictatorului de la Ankara, insusi „maria-sa” a intrat in direct la un post TV de pe un site de socializare si-a anuntat, deloc convins insa, ca inca e marele smecher si ca vrea ca adeptii lui sa iasa pe strazi. Aia binenteles ca au iesit, alaturi de fortele de represiune fidele, politie – jandarmerie, care pana atunci au fost suspect de inactive, si i-au inhatat pe militarii rebeli.

Daca excludem, desi nu e deloc exclus, varianta ca militarii rasculati sa fi fost chiar opera lui Erdogan, mi se pare destul de clar ca acestia au renuntat la initiativa atunci cand li s-a transmis ca nu au sprijin extern pentru schimbarea lui el lider maximo. La fel, politistii si jandarmii au actionat contra militarilor tot atunci cand au realizat ca astia nu-s sprijiniti din afara si ca puciul lor nu va reusi. Pentru ca, nu-i asa, e foarte neplacut sa te afli de partea cealalta a unei revolutii reusite.

De ce n-au avut militarii sprijin? Aici putem iarasi specula mult si bine, dar cert este ca nimeni nu stie exact. Poate ca baietii din afara considera, avand mai multe informatii, ca urmasul lui Tayyip ar fi fost mai naspet decat Tayyip insusi si ca exista riscul real ca Turcia sa nu isi mai resepcte obligatiile externe. Poate ca exista riscul ca Recep sa fie sprijinit de alte state interesate in destabilizarea Turciei, iar unul dintre cei mai puternici, militar vorbind, membri NATO ar fi fost macinat de un razboi civil cu repercusiuni nebanuite. Scenariile sunt destul de multe. Cert este ca lumea a preferat un Erdogan pe care il cunoaste in locul unui altuia care putea fi mult mai bun, dar si mult mai rau. Stabilitate asadar.

Ce urmeaza acum in Turcia? Pai, urmeaza epurarea armatei, cam singura institutie care i se opunea cat de cat dicatorului. Urmeaza si epurarea justitiei si, foarte probabil, noi modificari legislative care sa duca la intarirea pozitiei boss-ului. Dar cum Erdogan este un dictator „bun”, care face parte din NATO si care vrea, macar din vorbe, in UE, acest lucru nu va fi prea deranjant pentru occidentali. Pentru turci insa, macar pentru o parte din ei, vin vremuri nu tulburi, ci negre de-a dreptul.

About Post Author

Marius Doroftei

Fondator si redactor-sef al site-ului AviatiaMagazin.com, jurnalist cu peste 10 ani de experienta in presa online, pasionat de tot ce tine de aviatie, in special de cea militara.
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

One thought on “Turcia

  1. Situația sa nasolit în Turcia după ce au doborît rapandula rusească,eu personal mă uit în partea cealalaltă a continenului unde franțuzii i-au primit pe toți sălbatici din africa și arabia cu brațele deschise.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous post BIAS 2016 – invitati, program si de ce nu trebuie sa fim nemultumiti
Next post F-16 vs. F-16 cu Erdogan ca mare premiu