Despre intenția României de a cumpăra avioane F-35 Lightning II se vorbește, inclusiv la nivel oficial, de aproape un deceniu. Noi ne dorim, dar nu acum, ci prin 2030 dacă s-o putea, ei vor să ne dea și mâine pentru că cei mai buni bani sunt ăia pe care îi ai în cont, dar cumva aceste năzuințe comune nu par a avea un rezultat concret.
Din punctul nostru de vedere, ”programul” acesta este nerealist, iar dacă va fi implementat așa cum pare în momentul de față ne vom confrunta cu o imensă risipire de bani, resursă și chiar oameni.
Haideți să încercăm să structurăm puțin discuția pe cele trei paliere care ni se par semnificative:
România vrea, dar își permite?
Despre visul României de a avea avioane de Generația V se vorbește de aproape un deceniu, cel care a dat startul la un nivel cât de cât oficial fiind fostul ministru al Apărării Mircea Dușa, cel care și-a asumat achiziția primelor 12 aparate F-16 second-hand din Portugalia. Încă de atunci se scoate în față acest plan fantomatic, pe care publicul nu l-a văzut, de echipare a Forțelor Aeriene Române cu F-35 Lightning II.
Anii au trecut și fiecare ministru care i-a urmat în funcție lui Dușa a reluat discuția despre F-35, fără însă a avansa date concrete. Termenul generic ”2030” e mai mult un fel de ”la anul”, suficient de îndepărtat pentru a nu obliga la acțiuni concrete, dar și relativ apropiat pentru a stabili un orizont de așteptare și de a arăta că ”se lucrează”.
Problema majoră este cea a costurilor. F-35 este un avion scump. Scump de cumpărat, scump de întreținut, scump de reparat, scump de zburat, cu personal instruit pe bani mulți. Totul înseamnă bani, iar nivelul este cu mult peste ceea ce înseamnă F-16, care oricum este cu mult peste ceea ce înseamnă MiG-21.
Forțele Aeriene Române abia acum încep să realizeze caresunt implicațiile financiare ale folosirii flotei de F-16, iar analizele nu sunt deloc îmbucurătoare. Nu trebuie să trecem peste faptul că nu doar aviația are nevoie de echipamente, ci și toate celelelalte categorii de forțe. Iar aceste nevoi sunt mari și multe, cu șanse zero să fie acoperite până în 2030. Ceea ce s-ar traduce prin încă și mai puține fonduri disponibile.
Dacă le luăm, ce facem cu ele?
A doua mare problemă, strâns legată de prima, este cea a utilizării. Misiunea Forțelor Aeriene Române este de protejare a spațiului aerian național. Poliție Aeriană. În plan secund, se pot efectua și alte misiuni, piloții se pregătesc pentru ele, însă accentul este pe Poliție Aeriană. Ori să faci această misiune cu F-35 este overkill.
Este foarte bine că poți trimite o platformă de ultimă generație, cu arme de ultimă generație, în situații delicate, dar îți permiți?
Poliție Aeriană poate face foarte bine F-16, căruia îi poți cumpăra cam aceleași arme moderne, cu un cost considerabil mai mic. E drept că vorbim despre o platformă mai veche, care are șanse să se învechească și mai mult peste ani, mai mult moral decât tehnic, dar ne întoarcem la bani și la întrebuințare.
Cam toate statele europene care înlocuiesc F-16 cu F-35 au doctrine diferite de cea a României pentru că au participat activ la conflictele reale din ultimele decenii. Olanda sau Norvegia cumpără F-35 pentru că le vor folosi pentru Poliție Aeriană, pentru misiuni externe pe timp de pace și pentru misiuni reale în viitoarele conflicte. Noi? Maxim putem merge rareori în misiuni externe, presupunând că vom avea suficiente avioane să facem asta!
Drum fără întoarcere către F-35
Acum vestea bună. Sau cea proastă, dacă sunteți pesimiști. România va cumpăra F-35 pentru că alte soluții ar putea fi chiar mai costisitoare!
Cum e posibil? Foarte simplu! Soluția aleasă de Ministerul Apărării, cu F-16 second-hand, nu poate fi decât stop gap și este similară cu cea a utilizatorilor clasici de Fightning Falcon din Europa. De asemenea, este complet diferită de ceea ce fac vecinii.
F-16 second-hand înseamnă resursă limitată, ceea ce se traduce printr-o nevoie de echipament nouîn cam 15 ani, cu indulgență și puține ore de zbor. Bulgaria și Slovacia, care au cumpărat F-16 noi, vor avea o resursă de cam 40 de ani, dacă nu și mai bine, de utilizare pentru avioanele respective. Polonia încă are vreo 30 de ani resursă la flota de F-16, iar doctrina lor impune folosirea în paralel cu F-35.
Noi? Noi o să fim nevoiți să cumpărăm ceva pentru a suplini eventuala ieșire din serviciu a F-urilor 16. Dacă ne trezim că nu avem bani de F-35 și luăm tot F-16 suntem foarte proști pentru că le puteam lua de acum, noi-nouțe, iar în 15 ani învățam să le utilizăm și să le reparăm adecvat. Asta deoarece între F-16 AM/BM și Block 70/72 sunt câteva diferențe importante. Deci dacă am face asta, banii investiți în cele 49 de F-16 second-hand ar fi în mare irosiți.
Dacă luăm altceva în afară de F-16 și F-35 e de psihiatrie, banii de pe actuala flotă ar fi aruncați la gunoi cu totul! Asta înseamnă F-35 e cam singura soluție logică și… ieftină. Da, avionul ăla scump, brusc a devenit ieftin.
În altă ordine de idei, contacte între autoritățile române și Lockheed Martin pe tema F-35 există. Timide, dar există. Ei sunt conștienți că noi nu prea avem alte soluții și așteaptă decizia. Noi ne cam chinuim cu F-16 și tot ce înseamnă Generația IV de avioane de luptă și presupun că ne gândim cu groază la ce înseamnă Generația V.
Care 2030?
Mai rămâne ”detaliul” termenului ăsta fabulos, 2030. Pentru că e destul de relativ.
Dacă vorbim despre 2030 ca an în care România să primească primele avioane, atunci ar cam trebui semnat contractul în următorii 2-3 ani. Ca să faci asta, trebuie să ai negocieri de substanță încă de acum, ceea ce nu se întâmplă.
Dacă vorbim despre 2030 ca an în care semnezi contractul, trebuie să știm că livrările ar începe prin 2035. Iar negocierile serioase ar trebui demarate în vreo 3-4 ani. Realizabil, însă 2035 duce la cam maximul de 13-15 ani durata de operare a avioanelor cumpărate din Norvegia.
Dacă vorbim despre 2030 ca an în care începă negocierile, probabil că livrările vor demara prin 2040, caz în care nu putem decât să ne rugăm că F-urile 16 de care vom trage în ultimul hal vor rezista fără să cadă prea mult. Dacă ne uităm la experiența cu MiG-21, perspectivele nu sunt îmbucurătoare.
Dar iată cum termenul acesta de 2030 poate însemna F-35 în următorii 8 ani sau în următorii 18-20 de ani. Semnificativ, nu?
0
0
Si uite asa se face vazuta lipsa de viziune si decizia proasta luata in 2010-2012 cand nu am avut nicio viziune clara.
Atunci puteam lua lejer F 16 noi sau Gripen chair daca in numar de 24 si acum aveam de mult timp IOC-ul lor si le zburam. Mai mult ne asiguram ca avem avionul de generatia a 4-a pentru politie aeriana, antrenamante si numar de aparate.
De fapt jocul nostru a fost sa carpim permanent si sa ajungem in situatia in care nu avem vreun punct de intoarcere si trebuie sa acceptam orice condite LM.
Ai perfecta dreptate doar carpim si acum puteam lua F16 noii pe langa astea din NOrvegia ca oricum nu ar fi venit acum vedem bine si cazul Bulgariei care are de asteptat .Puteam negocia cu US pentru F16 din stocurile lor ca tare sunt si eu la sentimentul ca vom trage de F16 astea pana cad . Cred ca banii ar exista dar nu exista interes oricum F35 e enorm de scump si vom lua tot sh ca atunci vor fi de generatia a 6.
vor exista avioane de generatia a 6