Am ajuns la EUROCONTROL Bruxelles pentru un curs si am profitat de ocazie sa il caut pe domnul Avram Daniel, cunoscut si ca “Manitou”, pentru ca toata lumea vorbea despre dumnealui si imi doream sa aflu mai multe. Foarte deschis si prietenos m-a invitat la dumnealui in birou, loc care m-a impresionat.
Era ca un mini muzeu. Pe o parte machete de aeronave civile si militare iar pe de alta, un perete intreg cu proiectii si postere de avioane clasice folosite in al Doilea Razboi Mondial. Am stiut de atunci ca voi sta de vorba cu un adevarat pasionat de aviatie. Asa cum am asteptat, interviul a mers foarte usor si am aflat lucruri foarte interesante pe care vreau sa le impartasesc in randurile care urmeaza:
Teodor Tanase: Sa incepem cu inceputul, ca sa spun asa.
Daniel Avram: M-am nascut la Ploiesti pe 8 ianuarie 1968, apoi am facut scoala generala tot in Ploiesti. Dupa am urmat Liceul I.L. Caragiale la sectia mate-fizica. Tot in perioada liceului, clasa a10-a, am inceput sa zbor la Strejnic pe Zlin 726 si am iesit la simpla in ’86.
Cate ore ati acumlat?
Aveam cam 40-42 de ore. Si am continuat sa zbor si in facultate pana cand s-a terminat combustibilul si… asa era. Pe vremea aceea nu se dadeau brevete si eu nu am mai avut nici timp, mai ales dupa ’90. Asa am incheiat-o cu zburatul.
V-ati axat mai mult pe facultate?
Da! Am inceput in 1987 si am terimant in 1992. Eu am prins perioada cu 5 ani in care primii 3 ani erau ‘’trunchi comun’’ si in anul 4 intrai pe specializare. Eu am ales Rachete, sectia Sisteme de Propulsie II.
Interesant! Acum nu mai exista sectia. Absolventii acestei sectii ce perspective aveau? Puteau lucra intr-o fabrica de armament, de exemplu?
Sigur ca da! Chiar am apucat sa fac practica intr-o astfel de fabrica. Era la Ploiesti, Fabrica de Rachete si Centrul de Cercetari si Proiectare in domeniul de Rachete. Imi aduc aminte ca si la Sibiu era un poligon unde se faceau teste pentru motoarele de rachete. Dar la Ploiesti erau destul de mari pentru ca erau si fabrica si institut de cercetari.
Practica pe care ati facut-o la aceasta fabrica era cea obligatorie?
Da. Cum este acum cea de 3 luni. Eu, in ’91, m-am zbatut foarte tare sa ajung acolo, deoarece in general nu prea aveai acces dar am reusit totusi sa fac practica acolo.
Pe langa practica, ce activitati extra-curiculare ati avut in timpul facultatii?
As spune aeromodelismul dar nu se pune pentru ca l-am facut de cand eram copil, din clasa a 4-a sau a 5-a. Am fost campion national la machete statice. Modelismul a fost tot timpul un hobby principal pe care l-am facut in paralel cu altele. Cum ti-am zis am si zburat la Strejnic. Dupa am inceput cu un amic de la Ploiesti, un proiect de ULM prin 87-88. Un ULM proiectat de noi!
Pur si simplu un avion construit si proiectat de la 0?
Da. Asa era planul, asa voiam sa il facem. Am facut proiectul, incepusem cu partea de rezistenta, vorbisem si la UTC sa ne sponsorizeze cu fonduri pentru el si sa ne dea acces la materiale. Pentru ca nu puteai sa cumperi DURAL decat cu aprobare speciala. Gasisem motor pentru avion la Trabant. Firma Trabant facea la vremea aceea un motor special pentru avion. Am ajuns intr-o faza relativ avansata cu proiectul. Eram la un stadiu foarte bun.
Si ce s-a intamplat in final?
Ne-am oprit pentru ca am pierdut finantarea. Dupa ’89 nu a mai fost nimic si nu am avut cum sa reincepem. Partea trista e ca nici nu am avut incurajare din partea facultatii.
Totusi mi se pare extraordinara ideea! Cine urma sa fie pilotul in cazul in care avionul era gata si urma zborul de test?
Eu sau colegul meu.
Era legal?
Pe vremea aceea nu se punea problema, dar erau o gramda de legi care te impiedicau sa construiesti ceva care sa zboare. Pentru ca erau speriati ca fugi din tara cu el, ca vei trece granita. Dar proiectul nostru pe hartie arata bine ca design. Avea o elice propulsiva , o aripa mediana si dreptunghiulara cu un profil Clark. Mai tarziu, fiind abonat la o revista de profil din Polonia, am avut surpriza sa vad acolo facut un avion asemanator cu proiectul nostru. Avionul era facut de catre Facultatea lor de Aeronave. Practic, era fix aceeasi solutie constructiva cu a mea si dimensiunile aveau o variatie cam de 10%.
Cum s-a intamplat asta?
Pai destul de simplu… pornind de la un caiet de sarcini ( ce greutate, ce materiale ai nevoie si ce solutii tehnologice ai) pana la urma poti ajunge la un design asemanator. Nu ai foarte multe solutii.
Mergand mai departe, ati terminat facultatea si ce a urmat?
Anul in care eu am terminat a fost anul in care a trebuit sa ne cautam singuri joburi si ea m-am indreptat catre Craiova la vremea respectiva, unde am stat 2 ani de zile. A fost frumos, chiar pot spune ca fost o experienta interesanta.
Pana in ’95 ati stat? Si cred ca v-au trecut prin mana IAR-99 si IAR-93.
1996 mai exact. Da. IAR-93, IAR-99 si YAK-18. A fost interesant. Experienta a fost foarte utila pentru mine. Lucratul in fabrica si cu oamenii ajuta multa la formarea ca inginer. Uneori era frustrant, dar e un capitol care trebuie parcus de orice aspirant la meseria de inginer de aviatie. Bine, asta este pararea mea. Trebuie sa treci prin locurile alea. Dar partea nu tocmai buna era ca atunci nu aveai un viitor din asta. Era clar ca nu o sa mai mearga mult. Oricum pentru mine nu a fost chiar asa de greu pentru ca din anii petrecuti zburand la Strejnic, mult timp am stat si la hangar cu mecanicii. Si asta a ajutat in Fabrica, pentru ca stiam cum functioneaza unele lucruri.
In 1998 productia de IAR-93 la Craiova s-a stopat, avioanele au fost retrase din serviciu si o buna parte de fuselaje si aripi au ramas in Fabrica pe linia de asamblare. Mai tarziu s-a incetat si productia de IAR-99 (2004) si astfel Fabrica de Avioane a ajuns sa lucreze doar pe mentenanta la IAR 99.
Dupa capitolul de formare ca inginer ce drum ati ales?
In urma conflictului din fosta Yugoslavie a aparut o cerere masiva de controlori. Si a aparut sansa atunci cand s-au recrutat foarte multi controlori de trafic. Am dat examen, am intrat si am devenit controlor de trafic aerian. Eu mi-am ales Turn si Approach, desi majoritatea colegilor mei mergeau catre ACC pentru ca acolo era mai multa nevoie de oameni. Si cam de la inceput am lucrat part-time si in administratie. Eram autorizat si lucram la turunul de la Otopeni si la approach radar si precizie. Apoi am facut si cursurile de instructor si cam tot ce se putea face pe ramura aceasta. Cum ti-am spus, lucram si in administratie pe tot ce avea legatura cu sistemul, partea de proceduri, de design, de training si tot ce s-a putut.
Pana cand ati lucrat in Romatsa? Pana in anul 2000, cand din motive personale am decis sa plec in Belgia ca free-lancer. Adica expert extern. Dar lucram cu EUROCONTROL ca si contractant. La fel, alta experienta interesanta buna de invatat din ea.
Si care erau proiectele?
Lucram, de exemplu pentru airspace design, proiecte pentru spatiu terminal dar cum ti-am spus ca si contractor extern. Practic, la vremea respectiva insemna sa iti deschizi o firma in Belgia si sa treci prin toata birocratia. Si mai ales ca atunci Romania nici nu visa sa se apropie de U.E.
Banuiesc ca nu a durat foarte mult pana cand v-ati stabilit la EUROCONTROL cu job-ul.
Da. In 2004 am gasit un job permanent aici. Dupa aceea m-am mutat de la biroul de Airspace Design. In 2006 am trecut la partea de Research si Development ( Cercetare si Dezvoltare), unde am lucrat niste ani buni. Si chiar mi-a placut foarte mult ce am facut acolo. Inclusiv in Romania am fost implicat atunci cand se facea noul sistem de TMA (Terminal Manoeuvring Area). Alaturi de o echipa am facut cam tot ce iti poti imagina. Am organizat 2 simulari mari la Bretigny. Asta s-a intamplat in 96 si 98 cand inca eram la ROMATSA. Am continuat apoi aici sa lucrez la Eurocontrol pe partea de research si chiar mi-a placut, in mare: Datalink, ADS-B, Trajectory Management si Airborne Separation. Au fost niste proiecte frumoase si chiar am ajuns departe. Am facut multe teste si pe langa simulari am facut inclusiv real. De exemplu, utilizarea Datalink-ului pentru aeroportul din Bruxelles. Si, la un moment dat, pregatisem un experiment cu CarpatAir-ul. Trebuia sa facem un test de Air Borne Separation la Timisoara. Si am fost foarte avansati cu acel proiect, dar s-a oprit din diferite motive.
Cu toata acesta imensa experienta v-ati mutat pe Safety.
Exact. De cativa ani buni lucrez in Safety si imi place pentru ca este legat de viata reala. Lucrez foarte mult cu oamenii si chiar vad ca pot sa realizez unele lucruri. Cateodata poate sa devina putin plictisitor. Uneori pierdem foarte mult timp pe partea birocratica decat pe activitati reale. Dar este parte a procesului.
Functia dumneavoastra cum se numeste?
Senior Expert in Safety. In general ma ocup de partea operationala, de exemplu TOKAI (Toolkit for ATM Occurrence Investigation), Fatigue and Stress Management si Runway Safety.
Vorbim acum in linii mari, ca daca am discuta toate detaliile sunt convins ca umplem o carte. Spre incheiere, v-as intreba ce sfat ati da dumneavoastra unui student de la Facultatea Inginerie Aerospatiala.
In primul rand, e un lucru foarte bun ca ati evoluat in ceea ce faceti fata de ce faceam noi cand eram de varsta voastra. Aveti o expunere diferita, voi cei de la Aeronave…. Chiar alta deschidere. Si ce va recomand este sa capatati experienta in viata reala, in industrie. Marea majoritate a tinerilor sunt foarte tentati acum sa mearga in mediul acesta de management… aceasta este dupa parerea mea o directie nu foarte buna pentru un absolvent de Aeronave. Pentru ca este vorba de bun simt cand te gandesti la management. Dar un bun manager are nevoie de experienta. Experienta este un lucru care chiar trebuie trecut prin el. De exemplu, trebuie sa iti formezi o baza solida, ca aceasta baza o faci intr-o fabrica, intr-un centru de mentenanta, la un aeroport sau pentru o agentie furnizoare de servicii de trafic aerian. Oricare dintre ele conteaza pentru ca ai nevoie de aceasta baza solida practica de cunostiinte. Si sa aveti rabdare in acumularea de experienta, lucrurile nu se intampla peste noapte. Veti avea impresia ca nu se intampla nimic in jurul vostru. Dar in realitate lucrurile se intampla si trebuie sa te implici. Trebuie sa va integrati, sa va urcati din tren in mers cum se spune. Ideal este sa prindeti si un proiect care tocmai incepe pentru ca veti intelege totul de la bun inceput. Si sunt foarte multe de invatat, mereu sa fiti deschisi in a asculta oamenii din jurul vostru. Nu conteaza ca e superiorul sau sub-alternul tau. Nu in ultimul rand, incercati sa va creati o cultura tehnica pentru ca ai nevoie de ea daca vreti sa construiti ceva. Si in rest… BAFTA!
