Poliția Aeriană pe înțelesul tuturor | VIDEO

De ceva vreme se discută tot mai mult despre Poliția Aeriană. Fie că vorbim despre MiG-urile 21 LanceR care ne apără în continuare spațiul aerian, despre operaționalizarea escadrilei de F-16 sau despre recenta misiune a bombardierelor americane în România, acest tip de misiune a fost adus mult în fața publicului.

Dar câți dintre voi ştiu ce înseamnă Poliția Aeriană?

Trebuie să începem prin a spune că misiunile de Poliție Aeriană sunt principalele misiuni de luptă executate pe timp de pace. De ce misiuni de luptă? Pentru că aeronavele care o execută au la bord muniție reală, iar piloții sunt pregătiți să o folosească.

Pe foarte scurt, aceste misiuni pot fi rezumate în 8 paşi:

  1. Detectarea. Spațiul aerian al statelor membre NATO este supravegheat 24 de ore pe zi şi orice zbor este monitorizat. O aeronavă devine “suspectă” dacă se apropie de spațiul aerian al unui stat membru fără transponder activ sau dacă nu intră în legătură cu controlorii de la sol sau dacă nu are depus un plan de zbor. În cazul în care una dintre aceste condiții este atinsă avem un zbor suspect.
  2. Decizia. Spațiul aerian al membrilor NATO din Europa se află în subordinea a două Combined Air Operations Centres (CAOC). Unul în Spania, care se ocupă de jumătatea sudică a continentului, deci şi de România, şi unul în Germania, cu jumătatea nordică în aria de responsabilitate. Comandantul CAOC este cel care decide dacă trebuie sau nu decolate avioanele militare aflate în alarmă.
  3. Alarma. Majoritatea aliaților din NATO au cel puțin o bază aeriană pe care au pregătite avioane ce pot decola în alarmă. De regulă în aceste misiuni sunt trimise cel puțin două aparate. Dacă sunt alertați, piloții au la dispoziție câteva minute pentru a fi în aer.
  4. Interceptarea. Decolați în alarmă, piloții sunt direcționați de la sol către aeronava suspectă. Ajuns în apropierea acesteia, liderul formației de aparate de luptă se poziționează în stânga “suspectului”, uşor mai sus şi în fața acestuia pentru a fi văzut.
  5. Identificarea. Deşi normele internaționale nu impun o poziție anume, interceptorul trebuie să fie în raza vizuală a comandantului, care tradițional ocupă locul din stânga cockpitului. Este însă obligatorie păstrarea unei distanțe minime de siguranță între aeronave. Identificarea este una vizuală, capul formației fiind suficient de aproape pentru a vedea tipul avionului, numărul de bord şi alte elemente distinctive.
  6. Escortă. Dacă este cazul, “suspectul” este escortat. Fie că e un avion civil cu probleme ce are nevoie de asistență pentru a ajunge la cel mai apropiat aeroport sau despre un avion militar care zboară în apropierea spațiului aerian național acestea sunt escortate până când pericolul a trecut.
  7. Revenirea la bază. După finalizarea misiunii, avioanele revin la bazele proprii si reintră în alarmă. Dacă misiunea a afectat capacitatea de zbor a vreunuia dintre aparate, este folosit unul de rezervă pentru ca permanența să nu fie afectată.
  8. Raport. Toate informațiile sunt transmise către Alianță și analizate la nivelul NATO.

Cam asta este pe scurt misiunea de Poliție Aeriană. În România, aceastea este efectuată de pe trei baze aeriene, Mihail Kogălniceanu (Escadrila 861, MiG-21), Câmpia Turzii (Escadrila 711, MiG-21) și Borcea (Escadrila 53, F-16).

Spațiul aerian național este protejat în permanență, iar uneori aliați din cadrul NATO vin în țara noastră pentru a suplimenta avioanele Forțelor Aeriene Române.

Informațiile privind procedurile vin de la NATO Allied Air Command

Avem pentru voi și un podcast publicat recent pe Youtube în care discutăm despre misiunile de Poliție Aeriană:

Subscribe
Notify of
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Constantin

Extraordinar!

1
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x